Scrisul
pe blog e ca prelungirea artificială a vieţii la aparate. Când nu mai ai
curajul să ieşi în stradă, te temi de câinii comunitari/ sau de unităţile de
jandari/ ce-au săltat/ peste coperişul de nori/ de deasupra guvernului/ podul
de flori/ al infernului/ şi au legat/ un lanţ viu,/ apolitic,/ de fier/ să-l prindă în braţe pe premier/ în
punctul critic,/ când va fi chemat/ de poporul mioritic,/ într-un târziu,/ la bilanţ./
Uns,
întâiul miner al ţării/ la Roşia Disperării/ şi-a scos casca din
şifonier/ieri,/ era premier,/ a uitat/ că a fost sezonier/ deputat/ şi s-a stropşit la parteneri./ Aşa au
aflat liberalii/ destinul/ crud/ că alui Crinul/, nu va mai fi împărat/ peste Românica. Apud/ Ponta/ au hotărât
generalii/ PSD, ăia care conta.../
Tu
pe blog, ce poţi face?/ pe nebunul./ Scrii ce scrii, până ţi se tace şi se ia furtunul...
Dacă
există un blestem ca un văl de ceaţă peste obrazul Românicăi, el e întreţinut cu acribie
să rămână acolo de hahalere şi mincinoşi mitici.
Nimeni
nu mai ştie cum arată fata, sub ţesătura vălului! Mai e frumoasă, educată,
bogată, Cosânzeana? Mai poate însufleţi calul şi pe Făt-Frumos ca s-o apere de
mulţimile de zmei care-i dau târcoale?
Dar
să revin la ziua de ieri. Premierul, travestit cu masca lui Făt-Frumos, şi-a
luat calul şi casca, şi a descins pe jos în galerie la Roşia Montana, unde
Ileana Cosânzeana, mai de voie mai de nevoie, încheiase contractul de căsătorie
pe hârtie cu unul dintre zmei. Dar zmeul nu consumase uzufructul, pe motiv că apeductul
cu cianură, nu se parafase la mediu.
Ileana
Cosânzeana/ a văzut/ că el,/ Făt-Frumosul Pontonel,/ e găurit/ şi gol/ ca un păunel/
umplut/ cu nămol./ I-a oferit/ un săculeţ de aur/ din tezaur/ pentru Daciana,/ cu
rugămintea să tacă/ din gură/ că în zonă e oleacă/ de cianură./ L-a primit,/
n-a avut ce face,/ dar a mai cerut unul,/ un săculeţ/ de nutreţ/ preţios/ caşcaval/ pentru
nebunul/ de cal/ al lui Făt Frumos./
–Altfel,
ăsta e în stare să se bată singur cu zmeul şi să-l doboare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu