Ieri
la Muzeul Literaturii Române, în Sala Rotondă, nu a venit nici o televiziune. Prinşi
de priorităţile momentului, toţi reporterii de teren alergau probabil cu limba
scosă în exerciţiu funcţiunii în locuri mult mai reprezentative pentru gustului
public.(Am fost tentat să scriu gustul public al faunei, dar m-am abţinut la
timp).
Măcar de s-ar fi angajat cu toţii în
serviciile de ecarisaj ca hingheri, maidanologi, numerologi, psihochinologi sau
mai ştiu ce alte posturi a legiferat în structură senatorul câinilor, Marius Marinescu, să-i
inventarieze, să-i prindă, să-i ducă în adăposturi şi să-i trieze pe specii şi
rase pe toţi maidanezii: maidanezii-maidanezi, maidanezii- soubiz, maidanezii
hahalere, sau maidanezii cu tichie de politician. Fie şi fără eutanasie! Să
ecologizăm odată străzile ca să putem începe revoluţia europeană a Bucureştiului,
pe care primarele Oprescu a promis-o, dar e obligat să o ţină în sertare. Nici
nu ar avea cum s-o aprobe în Consiliu şi să dea drumul la lucrare, până când ăştia
de la Roşia Montana nu se dumiresc ce vor.
Vă
spun că în principiu reporterii şi-au ales greşit locul, n-au avut fler. Puteau
să ajungă totuşi şi la Muzeu (literatura la muzeu?), să-l întrebe pe Nicolae
Sirius, japonezul nostru, la ei acolo în ţara soarelui răsare, cum au scăpat de
câini?
Cer
scuze publicului select care a participat sub egida noii Filiale Bucureşti Proză, la evenimentul lansării a două cărţi de excepţie:
Impala _ Ştefan Dorcoşan şi Amintirile unui însingurat _Nicolae Sirius, dar
deocamdată nu mi-au parvenit pozele şi fără imagini nu-i aşa nu te crede
nimeni.
P.S.
„Fotograful” meu, poetul Aurel Sibiceanu, s-a luat cu vorba(nu spun cu cine)...şi întârzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu