vineri, 20 septembrie 2013

Lac de umbră toamna






Cum cad literele ca nişte frunze în somn!
Copleşit de toamnă copacul singur
şi-a scuturat chipul într-un lac de umbră.
Pe jos ruginitele semne foşnesc,
hieroglife inconsistente.
Scrisul nu rămâne pe frunzele moarte.
Bastonaşe şi linii frânte...
Doar timpul e veşnic,
drumul sfârşeşte cu ultimul pas.



În căsuţele goale,
atârnate de crengi, ale păsărilor,
a rămas să cânte vântul

2 comentarii:

  1. Da,toamnă! Meditație în foșnet de litere,într-un timp în care nu știi când va fi ultimul pas și de câte ori vei mai asculta vântul cântând în căsuțele gândurilor, zburătoare ca păsările.

    RăspundețiȘtergere