Performanţă, numele tău e Simona Halep

Performanţa;  este starea de împlinire a unui vis urmărit. Ea poate veni şi din neant, cumva negândit, pe seama entuziasmului şi a unui talent inascut care poate coace surprinzător fructul mai devreme. Bineînţeles, se poate întâmpla; conjunctural minunea, dar fructul acela grăbit de arderi interioare şi acceleraţii necontrolate nu rezistă, cade din pom şi nu trece iarna.

Nu am auzit-o pe Simona Halep să-şi fi propus după un parcurs impresionant anul trecut, că în anul în curs; va sparge norii şi va deveni incontestabil luceafărul de zi şi de noapte al Planetei Tenis. A fost visul nostru nu al ei, ca momentul 2014 să-i poată oferi posibilitatea  să guste din fructul oprit, câştigând măcar un turneu de Mare Şlem; treacandu-şi în palmares victorii la Sharapova şi Serena Williams.

N-a fost mult ca visul acesta chiar să se împlinească, mai ales cu Sharapova la Roland Gaross. Acolo chiar nimic n-a lipsit, dar pare că îngerul ei păzitor se lovise uşor neatent  de turnul Eiffel şi se rupsese ceva în el. Simţindu-i durerea i s-a întrerupt pulsul câteva secunde Simonei şi Sharapova, vulpe argintie bătrână (tot frumoasă Maşa!) a profitat.

Cum spuneam;  visul urmărit, declarat al Simonei pentru anul acesta, a fost de la început să joace în Turneul Campioanelor la Singapore, unde să poată străluci între primele opt stele cu gândul la viitor. Obiectiv atins cu mult înainte, e a treia înscrisă deja în listă.

Fie ca lucşii ei să capete atunci deplină independenţă energetică, spre disperarea celor care cu bârna în ochi, după o lungă vara fierbinte, văd negru unde e alb imaculat şi pe Ponta îl văd preşedinte de stat.

Sunt aceiaşi vă asigur.