Între două tulpini de arţar, două scânduri prinse în cuie şi
iar desprinse cu cleştele, de scărar… Rânduri-rânduri de trepte înălţate mereu
sub picioare... Câteva versuri dintr-o poezie de-a
mea, care încearcă să prindă în puţine cuvinte idealul înălţării.
Seara de ieri de la Strada de C’Arte mi-a răsturnat întrucâtva imaginarul.
Între două corpuri de clădiri ale Biblioteci
Centrale Universitare, coborând din stradă, printre două şiruri de bănci de
metal, ajungi la RAMPĂ, coborând nu urcând... O mică insulă un spaţiu Schengen cultural
pe care poţi urca doar dacă iubeşti îndeajuns muzica şi poezia.
Şi când liber se descătuşează vocea Mariei
Gheorghiu, gândeşti cu sufletul că raiul poate fi oriunde, cât timp poţi asculta
glasuri de îngeri slujind cuvântul în altarul poeziei!
Mulţumim gazdelor Elena Loreta Popa
şi Flaviu George Predescu, precum şi publicului ales, pentru o seară în care
ne-am simţit bine. Primiţi vă rog aplauzele noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu