La
Câmpina, de ZIUA LIMBII ROMÂNE
Motto: „Nu pot să vorbesc,
să gândesc nici atât, fără
limba română”!
(Nicolae Vălăreanu Sârbu)
Sâmbătă 25 august 2018, Câmpina a rezonat în spiritul sărbătoririi Zilei Limbii Române – 31 Gustar, eveniment cu ecouri morale şi istorice în viaţa urbei încoronate de constelaţia universală Hasdeu – Istrati – Grigorescu, în „acordurile” Poeziei susţinute sub cupola Bibliotecii „Dr. C. I. Istrati”.
Magnetul
Cu liniile sale de forţă intelectuală – emblematic pentru Prahova – scriitorul Florin Dochia, atrage – din toată ţara – autori şi autoare de poezie, cu şi fără cărţi publicate, membri ori nu, ai Uniunii de la Bucureşti sau ai altor grupări de profil din provincie. Vocaţia domniei sale pentru a organiza şi conduce – cu măiestria recunoscută – festivaluri şi concursuri scriitoriceşti în oraşe şi municipii prin excelenţă culturale, din România, l-a consacrat ca moderator de prestigiu, profesionist.
să gândesc nici atât, fără
limba română”!
(Nicolae Vălăreanu Sârbu)
Sâmbătă 25 august 2018, Câmpina a rezonat în spiritul sărbătoririi Zilei Limbii Române – 31 Gustar, eveniment cu ecouri morale şi istorice în viaţa urbei încoronate de constelaţia universală Hasdeu – Istrati – Grigorescu, în „acordurile” Poeziei susţinute sub cupola Bibliotecii „Dr. C. I. Istrati”.
Magnetul
Cu liniile sale de forţă intelectuală – emblematic pentru Prahova – scriitorul Florin Dochia, atrage – din toată ţara – autori şi autoare de poezie, cu şi fără cărţi publicate, membri ori nu, ai Uniunii de la Bucureşti sau ai altor grupări de profil din provincie. Vocaţia domniei sale pentru a organiza şi conduce – cu măiestria recunoscută – festivaluri şi concursuri scriitoriceşti în oraşe şi municipii prin excelenţă culturale, din România, l-a consacrat ca moderator de prestigiu, profesionist.
Cred că în toamna 2011 a început
această delicată misiune de promovare, când a reunit poeţi – recunoscuţi şi
începători – în Casa muzeu din Ploieşti a lui Nichita Stănescu, textele fiind
publicate într-o broşurică de buzunar – tehnoredactată manu propria –, în
2012, cu titlul PRIMĂVARA POEŢILOR. De 7 ani, el însuşi poet şi traducător,
redactorul şef al REVISTEI NOI – din aprilie 2004 – oficiază Maratoanele
Poeziei cu desăvârşită artă spectaculară. Spirit complex şi armonios, Florin
Dochia a înfăptuit încă un „Concert al Poeziei” în Câmpina lui Al. Tudor-Miu,
Geo Bogza şi Eugen Jebelanu.
„Alergătorii”
La „startul” ediţiei 2018 a Maratonului Poeziei au venit peste 50 de poete şi poeţi (consacraţi şi începători), asistându-i scriitoarea Mioara Bahna, eseistul Christian Crăciun şi criticul literar Constantin Trandafir. Portofoliul este impresionant: Gabriel Alexe, Emil Almăşan, Elena Armenescu, Saşa, Venera Badea, Paul Sebastian Boz, Mădălina Bărbulescu, Dorin Boroianu, Adriana Bulz, Doru Cernescu, Ştefan Alexandru Ciobanu, Florin Ciocea, Ioan Vasile Ciutacu, Constanţa Mezdrea, Adela Conciu, Liana Cosma, Ioan Corin Culcea, Ovidiu Cristian Dinică, Livia Dimulescu, Maria Dobrescu, Dan Drăguş, Mircea Dan Duţă, Liliana Ene Şuşu, Raluca Faraon, Alina Florica, Daniela Harabagiu, Romeo Aurelian Ilie, Ion Toma Ionescu, Valentin Irimia, Constantin Marafet, George Mihalcea, Tatian Miuţă, Ramona Miuller, Lia Nenciu, Nicolae Nistor, Geta Stan Palade, Coca Popescu, Romeo Ioan Roşiianu, Ioana Sandu, Florin Sălceanu, Anastasia Tache, Mircea Teculescu, Blanca Trandafir, Diana Trandafir, Ana Maria Ursan, Maria Udrea,Valeriu Valegvi, Nicolae Vălăreanu Sârbu. Cu alte cuvinte, în geografia poetică a Câmpinei a încăput aceea a urbelor Alexandria, Baia Mare, Botoşani, Braşov, Bucureşti, Buşteni, Comarnic, Constanţa, Galaţi, Madrid, Mangalia, Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Râmnicu Sărat, Râmnicu Vâlcea, Sinaia, Şelimbăr, precum şi a comunei Floreşti-Prahova.
Selecţia
Mulţi şi-au citit „producţiile” de pe manuscrise, din cărţile publicate şi de pe telefeonul mobil, nu toate însă cu valoare literară. Efortul şi aspiraţia au fost răsplătitere cu câte o mică „Diplomă de Maratonist”. Vocile şi metaforele s-au întrecut, timp de 6 ore, în ambianţa spaţiului Bibliotecii „Istrati” prea mic pentru o participare aşa consistentă. Presupun că i-aţi văzut pe mulţi, postaţi pe facebook. Câtorva am onoarea să „le dau cuvântul”, grijuliu cu spaţiul tipografic:
„Ornice la unison / sus în mansarda lacustră / se-adună în amiezi cu prospeţimi de iarmaroc şi / se-nvârt se-nvârt precum morile / în erupţii solare, le-oprise în eclipsa de-aseară / vânătorul cel lacom, dar se face frig prietene / a pustiu bate încă din copilărie, duce-m-aş / prin cele erezii de toamnă / cu astfel de ornice” (Valeriu Valegvi, din „Memoria amiezilor”, Ornice / Erezii de toamnă). „Piatra şi marmura / îşi scot inima la vdere / Ca un soarea alb trimite săgeţi / ce se strecoară în retină / Lumina încheagă arcul de triumf / se unduieşte în torsuri / în bărbi încâlcite / în sâni şi pe pulpe / în vis de zeiţe şi zei nenăscuţi // inima parcă începe să tremure” (Diana Trandafir, din „Translucide”, Michelangelo). „desenăm umbre copacilor tăiaţi / săpăm săruturi în piatră / trăim în închisori / invizibile // visele o iau razna // nu se mai pune egal / între a iubi şi a dărui // să nu laşi iarna să-şi schimbe culoarea” (Maria Dobrescu, din „Gânduri în cuşcă”, În aşteptarea iernii). „naşterea-moartea, / două ascunzişuri // din care converg / spre ochiul al treilea, // cu hăitaşii pe urme, / cu visele turme // mânate de Allen Ginsberg / pe muntele Konigsberg // pe muntele Konisgsberg” (Mircea Teculescu, din „Venus de februarie”, Descântec pentru o karmă). „E Decembrei, tată!” / spune copilul / adulmecând iz de cetină din depărtări. // „O să ningă cu îngeri!” // „Nu se poate. I-au vândut deja”. (Anastasia Tache, din „Arbore de gânduri”, Decembrie). „Iubeşte cu patimă, doamnă, / prin vene nu îţi curge sânge, ci lavă. / Eşti încă plină de viaţă / Îţi place tangoul, îţi place baceata / Scutură rochia, bate din palme / Castanietele gem de plăcere / Nu le strivi! / În păr, floarea ţi se va ofili curând / Uită anii risipiţi în chemare / Lacrima-ţi pică fără ca nimeni să o vadă / Iubeşte cu patimă, doamnă!” (Coca Popescu, din „O noapte şi câţiva paşi”, Iubeşte cu patimă). „Eu te-am iubit pe un peron de gară / pe unde trenurile trec atât de rar, / s-a consumat cum tragi dintr-o ţigară, / iubirea mi-a părut un hoby arbitrar. // Şi te-am iubit pe-o bancă şubrezită / câmd teiul vecin se scutura de floare, / cu inima de muguri înverzită, / să-mi laşi în viaţă o pată de culoare. // (...) Gara e-n ruină, peronu-i la fel, / pe calea ferată arbuştii-şi fac de cap, / totu-i sărac într-un gol de portofel / în care nici iluziile nu încap // (...)” (Nicolae Vălăreanu Sârbu, din „Geometriile spaţiului”, Pe un peron de gară).
Emoţionante rânduri inspirate de Limba Română descopăr în aceeaşi carte, sub aceeaşi semnătură, poemul care a dat motto-ul reportajului de faţă:
„Nu pot săvorbesc, să gândesc nici atât / fără limba română înmugurind cuvintele-n gânduri, / fără poezia care-mi respiră sufletul / ca pe un aer ozonat de vocale / puse fiecare-n silabe pe note sonore. // Sunt sămânţa din care mama-n iubire m-a născut, / fără cântecele ei de leagăn utzite în somn, / n-aş putea denumi tot ce mă înconjoară. / Pieptul iu bitei cu movilele lui, n-ar simţi dorinţa cuprinsă / rotund / în căuşul palmei ademenit de minuni. // Noaptea ar fi de întuneric şi fără stele de vis, / ziua ar trece ca o lumânare aprinsă prin iad / şi timpul ar curge fără izvor şi fără vărsare. / Dimineaţa păsările n-ar mai cânta aşa de frumos, / curcubeul ar avea culorile şterse, de cenuşă. // Degeaba se clatină frunzele, nu le-aş distinge nuanţele / nervii s-ar pierde prin carne fără sens, / nici iubirea n-ar fi atât de dulce îmbibatî-n simţiuri, / durerea s-ar furişa aspră şi duşmănoasă în trup. // Ninsoarea ar cădea de timpuriu pe tâmple, / ân inimă se nasc aceleaşi întrebări, / de ce sângele-mi învaţă limba română / şi o transmite urmaşilor în veac ?”
Un admirabil ison aparţine altui poet cu vocaţie, captat aici din manuscrisul primit de la dânsul: „ca persoană fizică / în limba română / cuvântul are milionimi de chipuri // nu e nici om al străzii / nu are funcţie publică / cu program fix / dar nici nu poartă / în loc de buletin identitar / oda în metru antic // nu vine din cărţile sfinte / şi nici muşcând / sânul fraged al mamei / şi apoi prin potriviri magice / aflând sâmburele / şi rostul dramei... // a început bac-ul / văd grupuri de băieţi / şi fete grăbind / spre examenul / de limba română / o pereche albastră / se ţin de mână / îmi intră în ochi // ea e mult / mai frumoasă / decât fetele / din tinereţea mea / şi el mult mai înalt / dar cuvintele ţipă / mirosind a asfalt...” (Ion Toma Ionescu).
Un pro-domo
Finalmente, Romeo Ioan Roşiianu, directorul publicaţiei „e.Creator”, din Baia Mare, a pledat pentru climatul scriitoricesc precum l-a ilustrat aşa de pregnant Maratonul de la Câmpina, cu precedenţe în acţiuni similare sau Tabere de creaţie – iniţiate şi prezidate de domnia sa, la Bistriţa şi la Baia Mare –, declarându-se ardent partizan al valorii scrierilor propuse onoratei reviste –, în paginile căreia a invitat aspiranţii la titulatura de scriitor (poet / prozator / eseist), cu respectuoase consideraţii faţă de autorii de literatură autentică.
Mesaje solare
Facebookul a „transmis” câteva „vibraţii” sufleteşti care au întrevăzut menirea Maratonului:
Carmen Sandu: „Ziua Limbii Române ar trebui să fie în fiecare zi!”
Dan Drăguş: „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”, glosează poetul pe portativul lui Alexei Mateevici, adăugând: „Vă salut din ŢARA LUI NICHITA!”
Florica Alina: „Felicitări, domnule Florin Dochia! Am fost impresionată de buna organizare, de atmosfera de sărbătoare, de intensitatea emoţiilor care pluteau în aer. Am fost preţ de câteva ore părtaşi la o liturghie poetică, de unde fiecare a plecat mai bun, mai frumos, mai luminos!”.
„Alergătorii”
La „startul” ediţiei 2018 a Maratonului Poeziei au venit peste 50 de poete şi poeţi (consacraţi şi începători), asistându-i scriitoarea Mioara Bahna, eseistul Christian Crăciun şi criticul literar Constantin Trandafir. Portofoliul este impresionant: Gabriel Alexe, Emil Almăşan, Elena Armenescu, Saşa, Venera Badea, Paul Sebastian Boz, Mădălina Bărbulescu, Dorin Boroianu, Adriana Bulz, Doru Cernescu, Ştefan Alexandru Ciobanu, Florin Ciocea, Ioan Vasile Ciutacu, Constanţa Mezdrea, Adela Conciu, Liana Cosma, Ioan Corin Culcea, Ovidiu Cristian Dinică, Livia Dimulescu, Maria Dobrescu, Dan Drăguş, Mircea Dan Duţă, Liliana Ene Şuşu, Raluca Faraon, Alina Florica, Daniela Harabagiu, Romeo Aurelian Ilie, Ion Toma Ionescu, Valentin Irimia, Constantin Marafet, George Mihalcea, Tatian Miuţă, Ramona Miuller, Lia Nenciu, Nicolae Nistor, Geta Stan Palade, Coca Popescu, Romeo Ioan Roşiianu, Ioana Sandu, Florin Sălceanu, Anastasia Tache, Mircea Teculescu, Blanca Trandafir, Diana Trandafir, Ana Maria Ursan, Maria Udrea,Valeriu Valegvi, Nicolae Vălăreanu Sârbu. Cu alte cuvinte, în geografia poetică a Câmpinei a încăput aceea a urbelor Alexandria, Baia Mare, Botoşani, Braşov, Bucureşti, Buşteni, Comarnic, Constanţa, Galaţi, Madrid, Mangalia, Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Râmnicu Sărat, Râmnicu Vâlcea, Sinaia, Şelimbăr, precum şi a comunei Floreşti-Prahova.
Selecţia
Mulţi şi-au citit „producţiile” de pe manuscrise, din cărţile publicate şi de pe telefeonul mobil, nu toate însă cu valoare literară. Efortul şi aspiraţia au fost răsplătitere cu câte o mică „Diplomă de Maratonist”. Vocile şi metaforele s-au întrecut, timp de 6 ore, în ambianţa spaţiului Bibliotecii „Istrati” prea mic pentru o participare aşa consistentă. Presupun că i-aţi văzut pe mulţi, postaţi pe facebook. Câtorva am onoarea să „le dau cuvântul”, grijuliu cu spaţiul tipografic:
„Ornice la unison / sus în mansarda lacustră / se-adună în amiezi cu prospeţimi de iarmaroc şi / se-nvârt se-nvârt precum morile / în erupţii solare, le-oprise în eclipsa de-aseară / vânătorul cel lacom, dar se face frig prietene / a pustiu bate încă din copilărie, duce-m-aş / prin cele erezii de toamnă / cu astfel de ornice” (Valeriu Valegvi, din „Memoria amiezilor”, Ornice / Erezii de toamnă). „Piatra şi marmura / îşi scot inima la vdere / Ca un soarea alb trimite săgeţi / ce se strecoară în retină / Lumina încheagă arcul de triumf / se unduieşte în torsuri / în bărbi încâlcite / în sâni şi pe pulpe / în vis de zeiţe şi zei nenăscuţi // inima parcă începe să tremure” (Diana Trandafir, din „Translucide”, Michelangelo). „desenăm umbre copacilor tăiaţi / săpăm săruturi în piatră / trăim în închisori / invizibile // visele o iau razna // nu se mai pune egal / între a iubi şi a dărui // să nu laşi iarna să-şi schimbe culoarea” (Maria Dobrescu, din „Gânduri în cuşcă”, În aşteptarea iernii). „naşterea-moartea, / două ascunzişuri // din care converg / spre ochiul al treilea, // cu hăitaşii pe urme, / cu visele turme // mânate de Allen Ginsberg / pe muntele Konigsberg // pe muntele Konisgsberg” (Mircea Teculescu, din „Venus de februarie”, Descântec pentru o karmă). „E Decembrei, tată!” / spune copilul / adulmecând iz de cetină din depărtări. // „O să ningă cu îngeri!” // „Nu se poate. I-au vândut deja”. (Anastasia Tache, din „Arbore de gânduri”, Decembrie). „Iubeşte cu patimă, doamnă, / prin vene nu îţi curge sânge, ci lavă. / Eşti încă plină de viaţă / Îţi place tangoul, îţi place baceata / Scutură rochia, bate din palme / Castanietele gem de plăcere / Nu le strivi! / În păr, floarea ţi se va ofili curând / Uită anii risipiţi în chemare / Lacrima-ţi pică fără ca nimeni să o vadă / Iubeşte cu patimă, doamnă!” (Coca Popescu, din „O noapte şi câţiva paşi”, Iubeşte cu patimă). „Eu te-am iubit pe un peron de gară / pe unde trenurile trec atât de rar, / s-a consumat cum tragi dintr-o ţigară, / iubirea mi-a părut un hoby arbitrar. // Şi te-am iubit pe-o bancă şubrezită / câmd teiul vecin se scutura de floare, / cu inima de muguri înverzită, / să-mi laşi în viaţă o pată de culoare. // (...) Gara e-n ruină, peronu-i la fel, / pe calea ferată arbuştii-şi fac de cap, / totu-i sărac într-un gol de portofel / în care nici iluziile nu încap // (...)” (Nicolae Vălăreanu Sârbu, din „Geometriile spaţiului”, Pe un peron de gară).
Emoţionante rânduri inspirate de Limba Română descopăr în aceeaşi carte, sub aceeaşi semnătură, poemul care a dat motto-ul reportajului de faţă:
„Nu pot săvorbesc, să gândesc nici atât / fără limba română înmugurind cuvintele-n gânduri, / fără poezia care-mi respiră sufletul / ca pe un aer ozonat de vocale / puse fiecare-n silabe pe note sonore. // Sunt sămânţa din care mama-n iubire m-a născut, / fără cântecele ei de leagăn utzite în somn, / n-aş putea denumi tot ce mă înconjoară. / Pieptul iu bitei cu movilele lui, n-ar simţi dorinţa cuprinsă / rotund / în căuşul palmei ademenit de minuni. // Noaptea ar fi de întuneric şi fără stele de vis, / ziua ar trece ca o lumânare aprinsă prin iad / şi timpul ar curge fără izvor şi fără vărsare. / Dimineaţa păsările n-ar mai cânta aşa de frumos, / curcubeul ar avea culorile şterse, de cenuşă. // Degeaba se clatină frunzele, nu le-aş distinge nuanţele / nervii s-ar pierde prin carne fără sens, / nici iubirea n-ar fi atât de dulce îmbibatî-n simţiuri, / durerea s-ar furişa aspră şi duşmănoasă în trup. // Ninsoarea ar cădea de timpuriu pe tâmple, / ân inimă se nasc aceleaşi întrebări, / de ce sângele-mi învaţă limba română / şi o transmite urmaşilor în veac ?”
Un admirabil ison aparţine altui poet cu vocaţie, captat aici din manuscrisul primit de la dânsul: „ca persoană fizică / în limba română / cuvântul are milionimi de chipuri // nu e nici om al străzii / nu are funcţie publică / cu program fix / dar nici nu poartă / în loc de buletin identitar / oda în metru antic // nu vine din cărţile sfinte / şi nici muşcând / sânul fraged al mamei / şi apoi prin potriviri magice / aflând sâmburele / şi rostul dramei... // a început bac-ul / văd grupuri de băieţi / şi fete grăbind / spre examenul / de limba română / o pereche albastră / se ţin de mână / îmi intră în ochi // ea e mult / mai frumoasă / decât fetele / din tinereţea mea / şi el mult mai înalt / dar cuvintele ţipă / mirosind a asfalt...” (Ion Toma Ionescu).
Un pro-domo
Finalmente, Romeo Ioan Roşiianu, directorul publicaţiei „e.Creator”, din Baia Mare, a pledat pentru climatul scriitoricesc precum l-a ilustrat aşa de pregnant Maratonul de la Câmpina, cu precedenţe în acţiuni similare sau Tabere de creaţie – iniţiate şi prezidate de domnia sa, la Bistriţa şi la Baia Mare –, declarându-se ardent partizan al valorii scrierilor propuse onoratei reviste –, în paginile căreia a invitat aspiranţii la titulatura de scriitor (poet / prozator / eseist), cu respectuoase consideraţii faţă de autorii de literatură autentică.
Mesaje solare
Facebookul a „transmis” câteva „vibraţii” sufleteşti care au întrevăzut menirea Maratonului:
Carmen Sandu: „Ziua Limbii Române ar trebui să fie în fiecare zi!”
Dan Drăguş: „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”, glosează poetul pe portativul lui Alexei Mateevici, adăugând: „Vă salut din ŢARA LUI NICHITA!”
Florica Alina: „Felicitări, domnule Florin Dochia! Am fost impresionată de buna organizare, de atmosfera de sărbătoare, de intensitatea emoţiilor care pluteau în aer. Am fost preţ de câteva ore părtaşi la o liturghie poetică, de unde fiecare a plecat mai bun, mai frumos, mai luminos!”.
Detalii
Scris de Serghie Bucur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu