Cumpănar

Septembrie, dacă ne uităm dinspre partea romanilor, înseamnă luna a şaptea cum era şi în calendarul lor. Dacă ne uităm dinspre tradiţiile dacilor i-am zice răpciune, de drept, căci era timpul de cules recoltele. I se mai spune mai rar şi cumpănar, prin faptul că în 23 septembrie, ziua şi noaptea stau în cumpănă, în echinocţiul de toamnă.

A intrat la tipar şi se naşte acum Copacul cu icoană. S-a născut prematur la şapte, sau firesc la nouă luni?...  Nu e important, e tot naştere! Nici măcar Sfinxul din Peceţile lui Zamolxe în preambulul acestei cărţi nu dă răspunsul! Se încheie un ciclu şi începe un altul dacă trecem iarna.

Cât despre cumpănar, această carte este o cumpănă între viitor şi trecut, umor şi dramă, între vis şi realitate, între dragoste şi moarte!... Proze mai noi şi mai vechi...

Respect celor care m-au însoţit în acest demers! Ioan Romeo Roşiianu şi Florin Dochia!