e sigur ca piatra a fost pe lume inaintea lui Dumnezeu
pare o catedrala muntele, cu turlele inaltate in haul albastru
in vazduh lucrurile deschise vanturilor...
...benzile soselei par bretele ale unui extensor subtiate in afara timpului...
sa tragi aer in piept indelung... - la TransRarau.
la catarg steaguri albe isi scutura matasea...
probabil am ramas indieni intr-o america nedescoperita...
alergand in cerc si prinzand fluturi...
ca si cum cusatura unei rani insemnase muntele... - la TransRarau.
si muntele ingenunchiase la capataiul timpului...
cate se pot spune despre munte...
dar despre om cate se pot spune...
verzi ti-s caii calarete si cararile drumete...
cu nuielusa de velnis desenai memorii...
dinspre nord vin cuvintele...
drumul nu-i inapoi, dar nu-i sigur nici inainte...
chivot de raze zgaraiam sub pleoape nisipul umbrei...
poate e vina celui ranit sau piatra dindins incercuita de ape...
eu nu-mi insemn cuvintele, ci doar umbra lor...
lanturi de frunze, libera intre piscuri doar clipa ta...
ramane aerul atarnat de inele precum caldari cu mortar balansand pe schele...
rar se da prins pestele in navod ...
Fotografii. Cristina Maria Florescu
Versuri. Ion Toma Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu