Cand am primit laptopul _la o aniversare, nu-mi deconspir codul pin, risc să pierd toate blondele din trafic pe blog _ un cadou frumos, Acer Extensa 5220, si mai scrie ceva undeva pe carcasă Intel Celeron Inside (“Ce greşeală, nu trebuia, cine te-a pus să rosteşti numele concurenţei !? Auzi Intel…nu scrie AMD, nu-i bine pentru SuperBlog!...”), uite-aşa mă ciondănesc mereu cu Pasărea ceţii, spiritul meu pe blog. Cum spuneam, nu-mi mai trebuia nimic îl prinsesem pe Dumnezeu de picior; nu ca să urc la el, aia e încă o direcţie greşită, de mulţumire că am copii buni.
Să sistematizăm; la ce folosesc eu calculatorul, laptopul în speţă, mixtura ca să zic, vedeţi mai târziu:
· În principal mie- mi foloseşte la scris. Nu c-aş fi vre-un mare scriitor, dar o carte la zece cinsprezece ani, pentru sufletul meu!... De când îl am,(laptopul, după cum v-am spus sufletul e mai vechi!) tot scriu la două, cărţi de-odată, dar chit că am avansat în tehnologie constat că viteza mea de procesare a rămas aceeaşi.
· Pe internet frecventez mai multe site-urile de literatură, dar şi twitter, facebook şi alte cele.
· Am în principal două bloguri ce-mi cer întruna hrană pentru…(“Atenţie să nu zici animale!!!..”) Doar nu-s bătut în cap! Şi-apoi http://pasareacetii.com se hrăneşte cu seminţe, iar http://glonţdeargint.com cu inimi sensibile, că-i blog de poezie . Deci pentru feed-uri, îngrijesc grădina!...
· Mai meşteresc albume de fotografii în Picasa 3 şi cate un filmuleţ, fără pretenţii.
· În rest: muzică, film, presă, diverse, Google cât cuprinde.
· Şi ce-ar mai fi?... un messenger , un webcam mic… şi să se ştie nu-mi plac jocurile.
Pentru toate acestea mă mulţumesc cu ce am, adică n-am zis bine; cu ce mai am, că astă vară au fost la mine nepoţii, să-mi trăiască Alex şi Tomax(x-ul e de la Edimax, l-a câştigat pe bune) şi l-am împărţit oarecum frăţeşte: ziua, ei, şi eu mai mult noaptea ca liliecii. Problema e alta, gusturile de la patru cu cele de la şase ani la desene animate nu sunt aceleaşi. Unuia îi place Nemo, celălalt l-ar vrea tot timpul pe Bucşă şi Fulgerică. Nu aveam cum să le împart ecranul. Până la urmă soluţia a venit tot de la ei, e drept că nu tocmai paşnică.
Tomax a prins momentul, când pe laptop înota printre minunăţiile alea marine Nemo, Alex nu era acolo. Ce l-ar fi pus el în tigaie sa-l perpelească cu mălai şi sare!...Mălai n-a găsit, dar cutia de sare toată a folosit-o ca să-l săreze de-a trebuit să demontăm tastă cu tastă ca să rezolvăm situaţia. Bietul Nemo, ce era să se-ntâmple!
Replica lui Alex nu putea să fie decât pe măsură. Tomax nu era atent, Fulger şi Bucşă se-apropiau de finish în cursă; “Ce-ar fi să-i testăm dacă şiu să înoate ca nişte anfibii!?...” şi turnă pe ecran, cu un jet potrivit o cană cu apă până se stinse ecranul. “I-am arătat eu, Nemo prăjit!.” Într-atâta beznă, ce-o fi făcând Bucşe şi Fulger McQueen?!
Asta e, nu se sfârşeşte lumea numai dintr-atât! În ziua următoare am plecat cu certificatul de garanţie în mână să caut un atelier de reparaţii, dar nu aveau reprezentanţă în Piteşti
Soluţia a venit până la urmă cumpărându-mi un LCD Monitor nou şi-am rezolvat problema. Acu recunosc, stau prost cu mobilitatea, sunt mai legat de glie, n-o să plec în voiaj cu monitorul în spate, poate termin dracu o dată cărţile alea!...
Căt despre tehnologia Vision am consultat oferta, nu vreau nici Vision Ultimate, nici Vision Black, mă înscriu fără multe sofisticări la Vision Premium.
Băiat modest dar hotărât nu plec de la SuperBlog fără un Premium am eu Visionul meu.
Nota: Aceasta postare a fost notata cu 90 puncte
Nota: Aceasta postare a fost notata cu 90 puncte
