Fǎrǎ glorie Simona Halep rǎmâne pe doi

   

      Fǎrǎ glorie, Simona Halep rǎmâne totuși pe locul doi în clasamentul WTA. Cel care a vrut sǎ o vindece de pǎcatul trufiei, a avut grijǎ ca urmǎritoarele sǎ se împiedice la rândul lor, și, pe rand – Eugenie Bouchard, Angelique Kerber, Agnieszca Radwanska, Petra Kvitova și Maria Sharapova – au simţit gustul amar al înfrângerii. Doar Serenisima WILIAMS pare sǎ rǎmânǎ chip cioplit în fibra tare a abanosului crescut direct din soclu, sfidând.

          USOpenul încǎ nu s-a terminat, dar deja Marele Crupier a potrivit cele opt bile cu care se fac jocurile în Turneul Campioanelor de la Singapore. Halep va fi acolo. Doar Ilie Nastase și Irina Spârlea au jucat la masa zeilor. În jocul de biliard bila albǎ e mai puternicǎ decât bila de abanos. Poate acolo, departe, se schimbǎ ceva și în tennis. Ar fi frumos!

Party în familie

          Nenumǎrate sunt prilejurile pentru întâlniri plǎcute în familie. Loc de amintire și de resetare a timpului cu faţa cǎtre viitor. În ultima zi de august, undeva la marginea Piteștilor, pe ramura Dumitrescu, s-a dat semnalul.

Dumitrescu este numele soţiei, primit de la ǎl bǎtrân, întâia oarǎ când lumina soarelui i s-a strecurat sub gene.

          Aproape nimeni nu știe cǎ numele lui bun era Epure. Acela nu i se potrivea și l-a schimbat când a dezertat din lagǎrul rusesc, în timpul rǎzboiului undeva în Ucraina, condamnat la moarte pentru cǎ n-a ascultat de ordin și n-a vrut sǎ tragǎ cu arma în fraţi de-ai lui.

          Și-a ales singur numele Dumitrescu și s-a legat de el cu fire nevǎzute, dorind cu tot dinadinsul sǎ-l perpetueze cǎci i-a purtat noroc. Dumnezeu însǎ i-a dǎruit numai fete. Una, din prima cǎsǎtorie și încǎ douǎ la casa lui din deal, care a ars pânǎ la temelie, nu aceea de la șosea, vis a vis de cǎminul cultural și de biserica din Rǎdești, unde mi-am gǎsit eu mai târziu soţia, dându-i numele meu.

          Perseverent, Titi s-a strǎduit și aiurea sǎ-și împlineascǎ gândul, dar ghinionul l-a însoţit pe cǎrǎri ocolite, departe de casa ce nu trebuia sǎ afle suferinţele sale. A patra încercare a fost tot fatǎ. Se spune cǎ de fapt, în timpul rǎzboiului mai semǎnase una, cea mai mare, în pǎmânt rusesc. Socrul meu era un om viu de toatǎ isprava. El m-a inspirit sǎ scriu poemul care urmeazǎ.

         

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE. Lut 60

             – Marele pariu –

ca  pe niște decoraţii

în pulpana mantalei

alergam

sǎ prindem

gloanţele

fericiţi la gândul

cǎ-n tranșee

la sfârșitul atacului

vom socoti

numǎrând

prin mantaua

ciuruitǎ

stelele

în gǎuri negre

cel

cu

mai

multe

morţi

era învingǎtorul

marelui pariu

(Din volumul Glont de argin

E rândul Nikonului sǎ povesteascǎ și el:

Cu fiicele și nepoţii

Verișoarele

Veri primari generaţia III-a

Oameni responsabili din a doua generaţie (Nikonul i-a mai scǎpat...)

Surorile. A ajuns și Italia

Simina(stanga. I-a lǎsat pe englezii ei acasǎ)

Floreștii. Sunt chiar mai mulţi. Un semn?...

Dirijorul(ca maica-sa), Ioneasca, a micǎ... Ea și-a pǎstrat numele.

Generaţia IV-a, cu Florești...

 

A venit și Spania

Indienii nu puteau lipsi!

A fost seara lor

Dans panǎ la epuizare

Spre dimineaţǎ

Consemnând...

Ion Toma Ionescu

Simona Halep nu vrea primar

          Mǎ agǎţasem  de ceva timp, de meciurile luminoase ale Simonei în cenușiul acestor zile preelectorale. Era singura care nu mǎ minţea, un fel de Albǎ ca Zǎpada care îmi aducea zilnic sarmale. (“Amnezic ce ești, te-ai încurcat în povești! Aia cu bunicuţa e, Scufiţa roșie!”) Ce sǎ zic, ai și tu dreptate, am uitat, știu! Dar pe potecuţa din pǎdure mai devreme sau mai târziu, mǎ așteptam evident Simona sǎ întâlneascǎ lupul cel rǎu. L-am rugat pe Dumnezeu s-o ocroteascǎ, sǎ-i dea timp sǎ mai joace, sǎ-i meargǎ înainte numele în clasament, sǎ se teamǎ fiara când o vede, sǎ o atace.

          Lucrurile se așezaserǎ în matcǎ și lupul se obișnuise cu ea. Schimbau impresii împreunǎ când se-ntâlneau pe șosea, sau pe iarbǎ, sau la Roland Garos, pe zgurǎ. Dar la fel cum se întâmplǎ în naturǎ, asearǎ, tocmai când se pregǎtea sǎ urce pe covor (pe covorul roșu de învingǎtor), un câine flǎmând, bolșevic, a trecut peste rând și a mușcat-o de picior. Mǎcar de-ar fi fost Sharapova.

          Ce sǎ zic, bandiţii ǎștia de PSD-iști iar au schimbat povestea!

          Notǎ: Se aude cǎ Ponta, veste tristǎ, n-ar mai vrut sǎ meargǎ în China. Miza? Vrea sǎ ajungǎ la USOpen sǎ-i dea în finalǎ legitimaţie pesedistǎ Simonei și sǎ-și ia în schimb like-uri de împrumut, de-un pol. Se pare cǎ americanii nu i-ar fi dat viza și i-ar fi retras dreptul de survol.

          Biata fatǎ, a aflat despre caz dupǎ primul set, la vestiar și a rǎmas în extaz.

          Facem și noi haz de necaz!...
Plai bǎlai - pamflete politice

Porţi.

Rescriiturǎ

Sǎ-ngenunchi

falnicul trunchi de stejar

și sǎ-l dobori sub clar

de lunǎ plinǎ.

Sar așchii

din tǎișul securii,

spiritele rele

în luminișul pǎdurii.

Sǎ-l cobori în spate,

cu rost marţi sau joi,

nu se poate

în zi de post.

E mai greu stejarul

când împarţi tainul

jumǎtate

cu Dumnezeu.

Apoi,  pe ștergarul

întins în iarba cositǎ,

festinul: caș de oi nins

cu pitǎ și slanǎ

Stropitǎ cu horincǎ.

Și la sfârșit,

o junincǎ

prǎbușitǎ în jarul încins,

Îmbǎtatǎ cu sânge de urs

gros, scurs pe vranǎ

ca untedelemnul

vâscos.

Și musai sǎ petreci,

cǎ nu-i pomanǎ.

Nu treci copârșeul vâslind

peste apa morţilor.

Ascult mǎrturii de demult,

cioplind în lemnul

cuvintelor

semnele mute.

Leg cu migalǎ

noduri la sfoarǎ,

înfǎșor în spiralǎ

șarpele în pomul vieţii,

Urc pǎsǎrile

în cerul dimineţii de varǎ,

dintele lupului,

colacul, rozeta solarǎ, crucea...

Aplecat asupra

trupului meu trec,

pe sub hǎizașul porţii,

toate cuvintele

Tenis pe tancuri

        A auzit cineva de Florin Chivulete? Parcă să zic!... O emanaţie urât mirositoare trecută din zona sordidă a arbitrilor de fotbal, spre partea întunecată a presei în zona radio. Un neica nimeni, român de-ai noştrii. El încearcă să stropească rochia albă de mireasă pe care o poartă cu demnitate, simplitate şi decenţă Simona Halep, clătinând cu intenţie ligheanul de lături pentru hrana porcilor pariori, într-o emisiune de-a lui.
         Frustraţilor acelora, Chivulete le-a aruncat în ţarc o mină antipersoane, ideea că Simona ar fi cedat primul set în meciul inaugural de la USOpen pentru că ar fi fost implicată în nişte aranjamente cu bani negrii la pariuri.
         Măi handicapaţilor la minte, chivuleţi murdari, nu era suficient că un alt farsor, premierul nostru drag şi-a pus-o pe Simona la butonieră ca să-i fure like-urile aşa cum speră degeaba că ne va putea lua şi voturile? Lăsaţi-o să zboare liber măcar ea! A înflorit de nicăieri, bucuraţi-vă că în curăţenia ei, are mândria de a susţine că e româncă!
         Cât despre setul acela, se întâmplă mereu ca cineva să ne coboare cu picioarele pe pământ. Dumnezeu i-a arătat umilinţa. A avut străduinţa să înţeleagă şi a trecut cu bine peste încercare.
         Cred sincer că Simona e dintre cei aleşi!

 Mă opresc aici. O ştire îmi înnegurează gândurile.

         RUSIA A INVADAT UCRAINA! Se cere ajutor militar.
         Cel de Sus să ne apere de ruşi! Mă uitam azi-noapte la Sharapova într-un joc cu Dulgheru, o româncă ce a jucat perfect. Piti a reuşt să-i ia primul set, după care tancul rusesc…
         Mă opresc din nou. A apărut la televizor Dragnea cu ordonanţa primarilor pe tancurile lui Oprea şi ale lui Duşa, sub comanda premierului care asumă. Tancurile alea scârţâie din toate încheieturile. Pe când joncţiunea? că de comfruntare nu poate fi vorba? Oameni buni, să nu ne trezim prea târziu!