12. Peisaj marin

 

                                                                                                     Desen Frederik Weerkamp

 

12. Peisaj marin

în fereastra deschisă

cuvintele se scriu direct în mare

pe decupajul albastru

care se adânceşte sau se întinde

nici urmă de valuri

vântul îşi face cuib

potolind pe strună o muzică

ce se deschide în lumină

cum dimineţii

lanul de floarea soarelui

trupul de abanos al femeii

eliberat de mângâieri prelungi

tresare şi scutură lacrimi

de raze în mare

se arcuieşte negresa

ca o stafie dispărând în adânc

după un timp

o zăresc despicând

apa sărată

cu un crab (de perle) pe sân

*

Cum se-nlănţuie

ca o iederă ploii,

trupul tău tânăr…

(Din "mica antologie" La Crucea de piatră)

Din volumul La crucea de piatră

8. Ai înfrunzit,

din învelișul zăpezii

unde ne înstrăinaserăm goi

„cu nuielușa de velniș”

desenai

memorii

în petalele strivite

sub noi...

 

dincolo de geam

mijeau zorii

ispite

ademenind

iezii

la păscut...

 

sărind pe fereastră

sprintenă

în roua grădinii

ţi-ai strecurat

gleznele

în iarba albastră

dansând cu erinii

și din caierul

nopţii

s-au înteţit

vâlvătăi...

 

ochii mei

scânteiau

amnar prelungit

în desfrâu…

 

erai iar

cremenea

din soare

de care-mi

zdreleam

ochii…

 

eram

apa

de râu

din care-ţi

croiam

rochii...

*

Raze decojind

somnul adânc al pietrei

…cum scade timpul!

(Din mica antologie de autor, în pregătire, La crucea de piatră)

Înveşnicirea

 

60.Literele sunt frunzele

prin care respirăm,

cu Dumnezeu odată,

cuvintele rugăciunii…

 

Suntem pădurea fermecată

cercetând de aproapele

faţa întunecată a vieţii  

înluminând clapele negre şi albe

şi ascultând în pragul dimineţii,

la matineu,

Sonata lunii.

 

În urmă,

copacii tăiaţi cu securea,

împlinesc profeţia,

înlemnind pe morminte

cuvintele cruci,

ca să nu mai poată Nimeni

să egaleze măreţia

Înveşnicirii,

ori încotro o apuci…

 

(Din mica antologie de autor La crucea de piatră)

Din volumul bun de tipar, La Crucea de piatră

5.     Ţin în porthart,

 

o bucată de asfalt

rulată fin

covoraşul meu fermecat

cât un petec de cer senin

 

mi l-a dat zâna

odată cu creta

(creta aia superdotată

prindea culoare după gând)

 

pe covoraşul întins

înşirase şotronul

şi fără griji ţopăia

urzind razele

 

m-a învăţat să desenez

în jurul gleznelor

am trasat cu albastru

conturul unui lac

apele s-au ridicat în genunchi

 

atunci am desenat o insulă

insula s-a rotit împrejur

risipindu-se

într-un norişor verde

 

ne-am înlănţuit în iarbă umbrele

 

m-a prins de încheietura mâinii

şi cu degetele mele resfirate  

a nisipit praful de cretă

curcubeu între sâni.

 

râdea tot timpul

m-a pus să închid ochii

şi mi-a desluşit

învelişul de taină al culorilor

 

n-am mai deschis porthartul

nu mai ştiu dacă

funcţionează 

vraja…

          *

Capcane de vânt,

zmeu sprinten nesăbuit

zdrelindu-și glezna…

La ora bilanţului

 

La ora bilanţului, într-un an care a avut mai multe nopţi decât zile şi doamna cu coasa şi-a pus masca şi casca de motociclist, şi ca într-un regim stalinist s-a încoronat singură, regina danţului, cea mai mare realizare în plan personal mi se pare a fi faptul, că am dat la spate, fix pe cântar, un deca jumătate de kile dintr-un kintal şi ceva, cât acumulasem în cont.

Şi totuşi, dacă mă uit mai atent spre orizont înapoi la realizări, aş mai putea trece evident, vreo două spinări de Fotografii mişcate noi, ce aşteaptă o supapă de oxigen, să se vaccineze măcar şi să fie lansate la apă, sărbătorind cu şampanie şi caviar!(…)

De asemenea, aş enumera Guşterele, peste care au mai trecut nişte ani, s-a maturizat, a mai crescut şi a devenit cel mai cel dintre semenii lui Tobârlani. A prins aripi de zbor şi e gata pregătit să decoleze într-o nouă ediţie, anul viitor!(…)

Ar mai fi, o mică antologie de poezie ce latră sub lumina roşie a unui felinar, La crucea de piatră, şi cam atât(!), că anul în general a fost cum nu se poate mai urât şi a avut, prea multe zile de post în calendar…

LA MULTI ANI RODNICI PENTRU TOTI!