sâmbătă, 18 decembrie 2010

Marele miting


au iesit pictorii la miting
jerpeliţi cu bărbile lor soioase
mătură caldarâmul de frunze


s-au coborât de pe ziduri
lunecând din icoane
ca nişte umbre de sfinţi

autorităţile au fost surprinse
dispăruseră din păduri (în trei zile)
toate rezervele de clorofilă


verde nicaieri e deja dezmăţ
în catedrala lunii noiembrie
a dat strechea-n  culori


au ieşit pictorii la miting
în loc de lozinci purtau nuduri
cu ochii scoşi ochi de smarald


de parcă s-ar fi răsturnat
pădurile prin acele găuri
în orbitele adânci


îngeri tăcuţi gardienii
în uniformele lor albe
din depărtare se-apropie

marți, 14 decembrie 2010

Giony si Carlanul. Pregatiri de Ignat

I-a legat funia de picior şi-a pornit agale taman la dracu, la târg. În gândul lui porcul Giony emitea mirări:
“Ce- o fi cu Victoraş(i se spune Cârlanul) de e trist(?) că doar scapă de-o belea dacă mă vinde. De un an se chinuie bietul om să-mi reducă zilnic tainul. Mi-a tăiat pâinea, laptele, dovlecii (de la Dăbuleni?...) lăsându-mi doar verziturile şi tărâţele. Doar că tărâţele cumpărate de el erau tare sprintene  şi înotau în troc mai ceva decât sportivii australieni în bazinul olimpic, până să le prinzi.
Da ce, porcii sunt toţi prostănaci?!... Îşi mai folosesc şi ei creierul lor mic, uneori. Sorbeam mai întâi lăturile, şi la sfârşit consumam delicatesele, alifia de fibre, numai bună la colonul meu iritabil”
La capătul celălalt al sforii Victoraş filozofa, mult mai complicat pentru sine, rătăcit în doctrine şi trăgând de fire să le împletească într-un hamac în care să legene proiectul statului social(...) împreună cu porcul, să dea mai bine in târg, şi să-i ia faţa lui Anton... acu de sărbători, dacă va fi posibil.
Ce-a făcut la târg Victoraş, numai dracu stie că a ieşit de-acolo tare cătrănit.
În tot acest timp Tatulici trâmbiţează pe sticla realităţii Zece pentru Romania în spiritul Crăciunului. Ce să faci numai cu zece, măi Tatuliciule! când sunt atâţia în Parlament... şi de Ignat, atâta norod necăjit…

sâmbătă, 11 decembrie 2010

SuperBlog. Premierea.

Aseara la SuperBlog s-au impartit premiile. Atmosfera in lipsa marilor combatanti, Julien, Ion a fost destinsa, iar cutitele Tomas cu care ne-a gratulat Realul au confirmat principiul ca daca vrei pace, musai trebuie sa-i inarmezi pe "adversitari". "...Tari" au fost organizatorii, nu e o greseala ca i-am legat de combatanti... Asa ca nu s-a discutat prea mult despre jurizare, punctul sensibil al editiei curente.
Deocamdata o singura poza de la premiere:




Seara a inceput cu prezentarile scurte ale fiecarui concurent  in ordinea clasamentului, deci cu Manubv, Ghidusii si …Cufarul cu vise.
Lexa,  Ana Vasilescu, precum si multi altii din provincie nu s-au incumetat sa infrunte amenintarea iernii.
La Julien Tanase, dupa intaia strigare, chiar daca organizatorii erau anuntati ca nu ajunge, toti din sala am asteptat surpriza. A ratat marele efect jurnalistul de investigatie.
Au urmat sponsorii, n-o sa-i enumar decat pe cei care au lipsit: TAROM-ul,Toyota si Tara Fashion (tare fascinat as fi fost sa intreb de ce m-a depunctat la "Funza de feriga"). In general discursul lor a fost OK potrivind cuvinte frumoase la adresa concurentilor clasati pe ultimele locuri, adevaratii castigatori pentru ca si-au invins tentatia de a parasi competitia. Au fost si incercari timide de justificare a subiectivismului unor notari controversate, puse pe seama numarului de postari  ce trebuiau evaluate, orelor tarzii din noapte cand si cantarul poate deveni lunatec…
Misiunea cea mai simpla si-au marturisit-o partenerii. Cat despre organizatori ei si-au purtat cu decenta crucea pana la final si, m-am uitat atent erau pregatiti sa mai primeasca ceva oale sparte in cap pana la expedierea vouchere-lor
La premii clasamentul s-a rasturnat si cei din urma s-au vazut pe culmi, primii.
Diploma, pungile cu daruri, strangerea de mana, si poza pentru istoria SuperBlog ce va sa fie scrisa.
In discutiile libere, catre sfarsit s-au oferit sugestii, prajituri, cafele, sucuri si alte comestibile de larg si civilizat consum.
O socializare luminoasa in care au stralucit vedetele, blitz-urile, aparatele de filmat si a lipsit scandalul.
Nu puteam sa le avem pe toate.

joi, 9 decembrie 2010

Coduri _ Pa SuperBlog

Un sondaj CSOP salveaza Comunismul. Repondentii in marea lor majoritate, (80%)  spun ca n-au avut de suferit in comunism. Doar securitatea ramane, in procente o institutie blamata peste arcul de timp. Semnalele nu sunt dintre cele mai bune. Cod rosu de atentionare.
Viscol, ger aspru si ninsoare. Institul metereologic atentioneaza: “La noapte vine iarna!”. Oare de ce codul galben de maine nu e alb.
Pic cu pic se face lacul. Lacrimile saracilor romani baltesc in pustiu.
E ca dracul!... Cod portocaliu.

miercuri, 8 decembrie 2010

Pace la SuperBlog

Tare necajita a fost Pasarea cetii la aflarea rezultatelor in SuperBlog. Oricum de vre-o doua luni incoace, de cand a inceput concursul coborase intre noi, sub “punctul de roua” temperatura relatiilor. Nu stiu de ce ideea inscrierii in competitie nu i-a suras inca de la start, reprosandu-mi ca sunt cu capul in nori, nu le am cu tehnologia, si nici cu IT-ul, ca n-am vandut in viata mea un produs, mai bine sa stau in banca mea ca si-asa e un miracol cum de ma rabda blogosfera.
Ma tot laud ca am un scris inspirat, imaginatie si originalitate, dar si dupa nasterea ei, la botez am dovedit ca n-am o viziune deschisa, in loc sa-i fi zis Pasarea maiastra, Pasarea albastra, sau Pasarea paradisului am bagat-o in ceata de n-o mai poti scoate nici cu ordinul procuraturii
De ore bune de cand a parcurs clasamentul (cum l-o fi citit pe ceata asta groasa?...) dialogul ei cu subsemnatul a intrat in impas total, prelungit. Pana si Boc-ul mai vede din cand in cand raza de soare in dialogul cu sindicatele, mai o cafeluta, mai un moratoriu, la mine s-a taiat definitiv puntea discutiilor.
Asta e, acu n-o sa-mi pun linkul de gat pentru o pasare smintita.
Oful ei cel mai mare e ca in primele 10 etape nu am stiut sa ma leg cu linkul de unde trebuia si probabil juriul a aplicat regulamentul ulterior, penalizandu-ma pentru intarziere. Numai ca eu pe blog am facut toate postarile la timpul cuvenit ( va rog intrati pe blog la primele etape si va fac dovada). Si daca nu era Claudia – SwissPlan.biz  sa ma invete unde si cum sa pun linkul ala amarat, poate eliberam si juriul de efortul sa delibereze cu riscul sa-i ramana textele mele in gat. Daca-i ramaneau mai plateam si daune.
Cu handicapul asta am plecat la drum in raspar cu Pasarea cetii. Adevarul e ca as fi putut recupera, dar am continuat sa gresesc cu slabiciunea mea pentru blonde. Dracu m-a pus sa dezbrac la TAROM stewardesa de uniforma ei albastra, iar la Tara sa fac in asa fel in cabina de proba, sa pice frunza de pe model…N-am putut rezista ispitei!
E deja tarziu, lamentarile nu-si mai au rostul. Hai pasare sa facem pace sociala si sa dam Cezarului ce e al lui strigand intr-un glas:
Bravo Manuel!
Bravo Ghidusii!
Bravo Lexa!

luni, 6 decembrie 2010

Clasicii SuperBlog. Se desfiinteaza comisiile...



E mare ingrijorare la Liga lui Mitica. De ieri dimineata  Comisiile de disciplina isi sparg capetele de ziduri. Problemele nu vin nici de la Iancu, nici de la Becali, nici de la Dinu Vama, nici de la Porumboiu, vin pur si simplu de la SuperBlog.
_Pune frana maestre, nu vezi ca circuli pe rosu, oi fi eu Pasarea cetii cu capul in nori, dar tot bag seama ca intreci masura. Ce legatura are Liga lui Mitica cu  Superblogul?
_ Pai are, ca-n tiganeala asta isi pierd obiectul muncii.
_ Care tiganeala maestre, trecusi la politici guvernamentale, cine-si pierde munca? la obiect,  fi mai coerent ca doar nu intrasi in opozitie sa freci toata ziua …la negru
_ Vorbeam de comisii, ca n-ai ceata-n priviri… Vazusi pe PCNews, acolo injurii scatoalce vere intre concurenti, adevarati doctori in licente …de limbaj.
Bietii astia din fotbal raman fara paine. Cum sa mai judeci un fotbalist la comisie  pentru un scuipat sau o banala injuratura de mama. Ce sa-i mai zici lui Gigi Becali, dupa ce l-ai cittit pe Manubu, Julien sau ion? (cu i mic respectandu-i iscalitura)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Doua laptopuri, doi stropi de fericire

La sfarsitul concursului SuperBlog, ASUS a tinut sa adauge o fapta buna la generozitatea deja recunoscuta. Ofera doua laptopuri, ca sa aline cumva doua cazuri sociale si noi ar trebui sa facem propuneri in acest sens cu doua nume care sa imdeplineasca cerintele.
Fara sa stiu, in etapa 42 a concursului am scris un articol de premonitie in care l-am avut erou pe Alexandru Florescu, nimeni altul decat nepotul meu ce in ianuarie urmeaza sa plece in Germania pentru o operatie ( a cata?) complicata.
Nu as vrea sa-mi argumentez  propunerea decat prin rugamintea de a citi  postarile din spatele urmatoarelor doua linkuri.:
Decenta nu-mi da voie sa scriu mai mult.
Cititorilor mei pasageri, sau celor care obisnuiesc sa se intoarca pe blog le cer in comentarii, sustinere. Daca insa credeti ca stiti cazuri similare, puteti face si alte propuneri .

miercuri, 1 decembrie 2010

Sunt mandru de Romania mea

Larma se rostogolea de la şcoală în trei direcţii pe uliţele satului: Valea Boierească, Valea Ţigăncii şi Valea Pribei. Fiecare vale cu povestea ei. Am copilarit şi o cunoscc bine pe cea din urmă. Cea mai săracă desigur era Valea Ţigăncii.
Pe Priba, de o parte şi de alta a drumului, gospodarii îşi rânduiseră  casele după rang, la intrare cei mai înstăriţi, case cu acoperişuri de ţiglă roşie şi curţi pline de animale şi orătănii, iar în fundul văii aşeazate-ntr-o rână colibele celor săraci, înconjurate de garduri de nuiele în a căror curţi urcate pe coastă, doar câinii, câte doi trei de-odată, lătrau alergând vre-o găină rătăcită.
Pânăntr-a patra, noi copii eram egali. Cu ghiozdane noi, cărţi şi caiete îmbrăcate în coală albastră şi uniforme la fel. Doar încălţările făceau diferenţa. Şi mai era un semn, cei de pe vale alergau înaintea noastră când ne-ntorceam de la şcoală, îşi aveau fiecare beţele lor ascunse, le luau în posesie şi cu ele în mâini, întărâtau câinii printre ulucile gardului. Zbârrr! şi câinii înebuniţi erau în stare să muşte lemnul.
Mi s-au derulat în minte după cincizeci de ani secvenţele respective, şi-acum a mirare ne-nţelegând pe de-a-ntregul de unde se isca satisfacţia pe feţele înbujorate ale ţâncilor cu beţele.
Azi e 1 Decembrie, ziua naţională. La defilare se dă onorul Primului Ministru şi nu lui Geoană. Zbârrr, printre ulucile gardului din nou se repetă secvenţa, şi latră câinii…
Sunt mândru de Romania mea !

marți, 30 noiembrie 2010

Cavalerii blogosferei. SuperBlog la final

Călărind, călărind, călărind, prin zi , prin noapte, prin zi.
Călărind, călărind, călărind.
Şi curajul a obosit atâta şi dorul s-a făcut atât de mare. Nu mai sunt munţi deloc, de-abia câte un pom. Nimic nu cutează să se ridice. Colibe străine se ghemuiesc însetate lângă fantâni prăbuşite. Nicăieri vreun turn. Şi mereu aceeaşi privelişte. Doi ochi sunt prea mulţi. (Rilke)…şi micul francez, şi marchizul şi Spork şi contele, generalul…

*
Cel din Langenau se întoarce în şa şi zice:
_ Julien – Tănase, tu vezi turnul?... De ce tocmai el? probabil singurul jurnalist de investigaţie în cursă, şi tocmai lui, în etapa de la Tarom  i s-a furat calul.
Nu-i va răspunde. Va rămâne în turnul lui…( apropos să ştii ca mie mi-a plăcut călătoria ta cu avionul.)
Oare Manubu? el să câştige? pe Cheţa ăsta, bun călăreţ l-am citit de multe ori, are tehnologie are şi calul, “pur sânge”, englezesc desigur, ce să faci cu Lipitanii noştrii!... ar merita să-l urcăm pe soclu. O singură dată la BlogMoney  s-a speriat animalul(de informaţia bombă) şi l-a trântit în iarbă .
Apoi amazoanele: Lexa , Ghiduşii, Ana Vasilescu, Raluca, Langrimme cu genunchii flexaţi, spatele drept şi bazinul  uşor spre înainte, piptul scos şi privirea în zare, elegante, suple călărind armăsari albi. Cum să reziste şi juriul, oameni şi ei!

*
Cel din Langenau scrie o scrisoare cufundat în gânduri. Lin zugrăveşte cu slove mari, grave, drepte:
“Buna mea mamă,
fii mândră: eu port steagul
fii fără grijă: eu port steagul,
iubeşte-mă: eu port steagul”

*
Ce mi-a plăcut la SuperBlog 2010 ?
Ideea de competiţie, cu tine însuţi în primul rând. Libertatea în abordare, cel puţin în aparenţă s-a făcut apel la originalitate, chiar dacă s-a dovedit la jurizare că era mai mult un slogan. Nu vreau să particularizez. Nivelul cred eu a fost destul de bun. Experienţa, şi de asemeni informaţia te înbogăţesc cumva, după ce le treci prin filtrul personal.
            Ce m-a facut sa particip pana la final?
            Când părăseşti o competiţie de orice fel trădezi spiritul olimpic. Îmi place să cred despre mine că am înţeles conceptul în filonul lui valoros. Se pot găsi motivaţii ca să ieşi din luptă, poţi fi învins, dar cu fruntea sus. N-am vrut să dau cuvintelor această notă gravă care a ieşit. Nu le mai schimb. În general textele mele sunt mult mai relaxate. Vă invit să reveniţi pe blog mai târziu.  http://pasareacetii.blogspot.com
            Ce as vrea sa se imbunatateasca in regulamentul si modul de desfasurare Superblog 2011
            Personal mă voi gândi dacă mai particip. Ce era de demonstrat… Dar pot exprima nişte opinii.
·         Lungimea nu e cea optimă, înţeleg că este vorba de un maraton însă  alegerea temelor ar trebui mai bine diversificată, fără repetiţii tematice.
·         Dintru început regulamentul ar fi bine să limiteze folosirea caracteristicilor tehnice ale produselor în textele din concurs, pentru asta pot exista linkuri.
·         Forma si prezentarea articolelor nu trebuie sa fie ca a profesioniştilor în domeniu, o fac ei mai bine decât noi. Spontaneitatea, originalitatea de care vorbeam, imaginaţia, umorul ar trebui să ne despartă de ei, altfel unde este câştigul
·         Juriul să fie mai prompt cu notele şi să-şi argumenteze punctajul nu pâna la  detaliu, nu trebuie să fim absurzi, după ce că dau şi banii…
·         Organizatorul PC NEWS  ar fi correct să nu se sustragă de la notare ba dinpotrivă.
             În final tuturor celor care au contribuit cu ceva la desfăşurarea acestui concurs Super una peste alta şi nu în ultimimul rând cititorilor noştrii mulţumiri. Şi sus steagul !

luni, 29 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLIII-a. Soldatul de la Marathon

Nenikikamen (am învins!) a strigat Pheidippides, mesagerul atenian după ce a alergat distanţa de 42 de kilometrii de pe câmpul de luptă de la Marathon pâna la Atena, pentru a anunţa victoria asupra perşilor. S-a prăbuşit, şi a murit.
Firesc tot 42 de etape a avut şi maratonul nostru de la SuperBlog.
Similitudinea se opreşte aici. Chiar dacă noi concurenţii am fi greci, perşii cine să fie? că doar nu cititorii, nu cu ei ne luptarăm. Eventual cu juriu, dar perşii copleşeau pe greci ca efective de trupe, juriul ne copleşeşte doar cu notele. Oricum ar fi, cum ne-ar sta nouă oameni serioşi să-i alergăm pe juraţi de la spate până pe ţărmul Mării Egee, că tot nu-i mai spală nici apele mării.
În plus, noi am avut sponsori, drept e c-aveau şi ei niscaiva zei…
            Cu partenerii media ai evenimentului le-am pus capacul. Pe vremea aia chiar că  n-aveau cum să existe.

Noi la SuperBlog am avut nene parteneri serioşi:

TVR – Zona IT, emisiune difuzată saptămânal vinerea la ora 18 pe TVR2 cu un program dedicat fenomenului informaţional
Connect,  revistă de telecomunicaţii cea mai mare din Europa
PhotoMagazine, revistă de tehnică şi artă fotografică
Radio Lynx.ro, păreri, muzică, interactive, concerte de club live, evenimente de business, etc
http://www.121.ro/index.php, comunitatea femeilor senzaţionale, horoscop, modă, relaţii, carieră şi multe altele, un site pe care nu te plictiseşti
http://www.arenait.net/, siteul câştigător anul trecut, hardware, software, evenimente IT
http://www.moneywatch.ro/, analiză bussiness, socială, investiţii, câstigător de asemenea anul trecut.

Se pare că până la urmă l-au avut şi ei partener media pe Herodot…

Se poate, nu mai zic nimic, doar că oricum nu eu voi fi soldatul cu Victoria! Să râmână el cine va fi… cu GLORIA.
A servit cu demnitate istoria…