Cuvântul, ca persoană fizică în limba română, are milionimi de chipuri. Nu e nici om al străzii, nu are nici funcţie publică cu program fix, dar nici nu poartă cu el în
loc de buletin de identitate, Oda în metru antic. El nu vine din
cărţile sfinte fundamentale, cum s-ar putea crede şi nici odată cu laptele supt din fructul rotunjit în grădina trupului mamei, împingând aerul ca un mugur de floare, ca după multe
potriviri magice, să-şi găsească locul pe cerul înstelat.
A început BAC-ul. Privesc grupurile de băieţi şi fete grăbindu-se pe
stradă către examenul la limba română. Fetele sunt mult mai frumoase decât în
tinereţea mea şi băieţii mult mai înalţi. Dar cuvintele lor care ţipă din
stradă miros a asfalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu