Salina lui Eminescu

                                                            Se dedică: Constanţei Abălaşei-Donosă, prietenă a mea iubitoare de Eminescu.  Am primit surpriza in zi sfanta de luceafar. Multumesc! 
 

Praful stelar acoperind timpul.

Linişti din adânc limpezesc apele.

Eminescu scoboară ca o candelă

iluminând în aproapele.

Unii l-au asemuit cu un voievod.

Alţii l-au înălţat în lumină, luceafăr.

Eu îl ştiu pe Eminescu săpând la izvod

în salina limbii române, teafăr.

Scara lui nu urcă în înaltul ceresc.

Se-adânceşte bolta dedesupt în oglindă.

Stele şi sori strălucind plutesc

şi Eminul săpând, mai aşează o grindă.

Fără sfârşit salina şi ne vine rândul.

Săpăm în noi încolonaţi, treaptă cu treaptă

Şi, obosiţi, ne sprijinim pe gândul

că Eminescu încă, ne aşteaptă.

                                                        Ion Toma Ionescu

                                15.iunie 2012