Bileţelul de adio

Puteam jura aseară că spiritul tutelar al lui Nenea Iancu îşi va roti mustăţile de la înălţimea centenarului său ceresc, introducând coada  cometei în desfăşurarea telenovelei ce umflase de lacrimi debitul Dâmboviţei, revărsându-l pe străzi.

S-a pierdut bileţelul!

Testamentul roşu? Sau biletul de adio? Nu s-a precizat încă la radio. E în studiu.

Năstase, în bibliotecă, înainte să armeze cocoşul, la preludiu şi-a desăvârşit capodopera politică. După care în stare critică şi-a pus singur eşarfa Burberry la gât că nu curgea sângele şi dădea urât. Transportat la salvare pe targă au preluat televiziunile circul în lumea largă.

Apoi pe rând, au venit ciracii la spital în frunte cu Ponta să stabilească matricea.

Săracii chirurgi, greutatea la ei, trebuiau să-i facă cicatricea! Şi s-a declanşat carnavalul:

–E de vină Băsescu, el e criminalul!

*

Ne cred bolnavi pe toţi, idioţi? Dacă a furat premierul, noi să fim hoţi?... O fi de bine şi eu nu ştiu! Aud că România e un stat viu...