Astăzi Alexandru
împlineşte nouă ani şi doi, după operaţia din Germania, de când merge la
Napocensis.
Realizările sunt vizibile. Ascultă, înţelege,
recunoaşte şi se bucură.
De la o vreme nu se mai bucură singur.
A învăţat să ne facă părtaşi bucuriei sale şi ne provoacă, luminându-ne zilele.
În deşertul care nu speram să se mai sfârşească, au apărut oaze. Dunele de
nisip au rămas în urmă şi în umbra palmierilor jocurile copilăriei prind să se
infiripe. Nu cu intensitate, nici pentru mult timp, dar cu atât mai plăcut
spectacolul. Razele jucăuşe din ochi, îi luminează faţa şi glasul gâlgâit, se
rvarsă ca apa într-un pahar prea-plin. Şi tu eşti acolo. Îi arunci mingea,
sau îl stropeşti cu apa din bazin.
Altfel, încă nu rosteşte cuvintele. La trei
ani într-o sală de operaţie şase ore sub anestezie, le-a pierdut. Nu le-a mai găsit rostul, nu le-a mai strigat înapoi.
Ştiţi povestea, dacă nu, o găsiti pe blog.(Povestea lui Alexandru)
Săptămâna viitoare plecăm în Olanda. O
bună prietenă ne-a pus în legătură cu inventatorul unei terapii Viki's View, Paula
Bartolomeus, care în împărăţia ceţii se luptă cu autismul smulgând copiii din
braţele zmeului.
La mulţi ani Alexandru! Vorbim.
Sanda Petriu felicitari pentru frumoasele realizari tinetio tot asa
RăspundețiȘtergereacum 9 ore · Îmi place
Multă sănătate lui Alexandru!„La mulți ani!”E o muncă grea, obositoare, dar merită să continuați lupta pentru satisfacția sufletească că la reușita finală este și contribuția dumneavoastră.
RăspundețiȘtergereAurora Ciurea E cu fructe, ce bine! Alex trebuie sa fie fericit!
RăspundețiȘtergereacum 4 ore · Îmi place
Multumim pentru gandurile bune. Aurora, e cu frisca. Cei de la Cafina te asteapta sa gusti...
RăspundețiȘtergere