joi, 31 octombrie 2013

În Munţi Baiului



          E deja 12 și suntem tot în București. Nu-i bai, ajungem noi! Ba e bai cǎ telegondola la Azuga urcǎ pe culmea Baiului doar pânǎ la orele 16, am citit pe net. Știţi care-i culmea, cǎ fiind domoalǎ, de fapt acolo sus nu e nici o culme, e Șaua Baiului, pe ea voiam sǎ încǎlecǎm.
          Sâmbǎtǎ a fost ziua lui Alex și dupǎ atâta agitaţie Cristina ne-a propus în zi sfântǎ de duminicǎ, pe la prânz, câteva ore de relaxare într-o baie de soare la Azuga. Iar dialogul de la început, l-am rostit eu cât se poate de mut. Ce, era sǎ-mi rǎcesc gura degeaba precum cocoșu? cǎ nu era volanul la moșu și nici planul de bǎtaie.
          Drumul cât se poate de liber ne-a permis sǎ ne îmbarcǎm pe gondolǎ cǎtre ora douǎ.
          Sǎ-i dea Dumnezeu sǎnǎtate lui Nuţii, cum care Nuţii?/ blonda cu brandul de ţarǎ/ cǎ altfel n-aveam soluţii./ Mai urcam noi versantul muntelui  la primǎvarǎ când da frunza./ În raiul de frumuseţe ce se desfǎșoarǎ  privirii din cer,/ ar trebui sǎ ridicǎm din kilometru în kilometru câte o pasǎre de-asta de fier./ Am trage bǎnetul/ de la Bruxelles/ leul ar rage/ n-ar mai fi miel/ ar cǎpǎta robusteţe/ am relaxa bugetul/ deficitul extern/ n-am mai taxa fumǎritul/ și/ ar pieri/ bone jour tristeţe/ la fericitul/ guvern
          Hai sǎ lǎsǎm pǎlǎvrǎgitul și sǎ dǎm drumul la poze cǎ și-a pierdut rǎbdarea Nikonul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu