Cu Nikonul la Bran

               Ochiul magic al Nikonului clipește scurt depǎșind iminenţa realitǎţii. Lumina taie pieziș și, cadrul umple ca o explozie resorturi nebǎnuite. Dincolo de așezarea fireascǎ a straturilor de rocǎ, pânza poroasǎ a aerului, absoarbe umbrele și artistul,  sparge coaja sâmburelui de dedesupt cu o piatrǎ din râu, eliberând mierea. Încântarea desfatǎ. Timpul, o fracţiune de secundǎ înţepenește strivit. Apoi soarele roșu se ridicǎ pentru toţi muritorii deasupra nopţii celei scurte. Crenelurile castelului depun mǎrturie cǎ altarul munţilor s-a deschis pentru slujba de dimineaţǎ. Calul gata pregǎtit își potrivește pașii cu drumul muntelui. In vale, unde s-a oprit sǎgeata, va trebui sǎ sǎpǎm adânc