În inima pietrei Costel Paun

            Râul a lucrat în inima pietrei și a șlefuit întâi el. Apoi a venit omul sǎ ridice piatra, dar când s-o arunce, a vǎzut cǎ acolo mișcǎ ceva ca o vietate ascunsǎ. A mângâiat-o prelung, i-a atins cu buricele degetelor formele  rotunde și a izbit-o de altǎ piatrǎ, nu prea tare, sǎ-i asculte scâncetul. Icnetul scurt i-a dovedit cǎ nu greșise. A pus-o grea în desagǎ, cu grijǎ sǎ nu striveascǎ bucata de pâine și dura de unt, întorcându-se din drum. În atelier a încercat cu o daltǎ, dar coaja pietrei nu s-a clintit, a îndoit fierul.

            S-a așezat pe un butuc de lemn retezat, tǎind o felie de pâine și cu gesturi încete și-a potolit foamea.
            S-a gândit sǎ încerce cu flexul, avea unul la îndemânǎ nefolosit. L-am vǎzut hotǎrât, întinzând roiul de scântei împrejurul pietrei, cu grijǎ mare, sǎ-i înmoaie coja, cum pe felia de pâine cu lama cuţitului întinsese untul.

            Sculptorul are ceva din alcǎtuirea lui Dumnezeu, mǎcar îndrǎzneala de a vedea într-o bucatǎ de marmurǎ, într-un lemn sau în metal, inima care bate și pe care alţii nu reușesc s-o audǎ, amestecând simţurile.
            În expoziţia de sculpturǎ în piatrǎ de râu, deschisǎ ieri la Centrul Cultural Pitești, am stat câteva ore alǎturi de cel care și-a pus semnǎtura pe aceste minunǎţii, sub un nume tot atât de comun ca apa care curge în albia râului. Costel Pǎun sculptor autodidact din Roșiorii de Vede. Nu a încercat sǎ se împǎuneze cu munca lui apreciind contribuţia proprie ca fiind doar  20%-30% din tot, pentru restul de frumuseţe a prestat natura.
            Au vorbit la vernisaj sculptorul Marius Ivanovici, circumspect la ecourile brâncușiene și, reţinut – pentru cǎ nu vǎzuserǎ în tihnǎ exponatele – pictorii Elena Zavulovici și Augustin Lucici. Au mai fost și alţi cunoscǎtori de artǎ. Bine cǎ și-a potrivit pașii pe-acolo și Denisa Popescu. Poeta, cu eleganţa știutǎ, a descifrat poezia pietrelor.
            FELICITARI ARTISTULUI și ORGANIZATORILOR!

http://youtu.be/wT1YYjpm61U