Boema 33 și sunetistul Tinei Turner

 

          Când concerta în Olanda și asta s-a întâmplat nu de puţine ori, Tina Tarner îl cǎuta din priviri, printre tehnicieni, pe Martin și dacǎ nu-l zǎrea, îl striga de pe tocurile ei înalte jucându-și îngrijorarea și testând tremolo-ul vocii sale inconfundabile, „Maartiiin!”... Sunetistul o asigura aplecând ușor din cap, cu un semn convenit, cǎ nici o distorsiune acusticǎ sau microfonie nedoritǎ, n-are cum sǎ se apropie rǎtǎcitǎ pe o arie de câţiva kilometrii pǎtraţi de domeniul pe care îl stǎpânea el, iar cǎldura, timbrul și modulaţiile vocii uneia dintre cele mai mari cântǎreţe ale planetei, vor fi redate în toatǎ splendoarea dǎruitǎ de Dumnezeu încǎ de când se numea Anna Mae Bullock și locuia în Brownsville (Tennessee), unde tatǎl lucra pe o plantaţie de bumbac.
          Joi seara mǎ aflam cu Martin Keuterman și prietena mea de-o viaţǎ, Claudia Duminicǎ cea „albastrǎ”, la Boema 33, cârciuma de lângǎ Muzeul Literaturii care se pare cǎ nu mai e al literaturii de drept, cǎci Oprescu s-a gândit de la înǎlţimea funcţiei de primarele, cu preciziunea doctorului chirurg, cǎ literaturii i-a stat și îi va sta totdeauna bine în cârciumi, nu în muzee scorţoase. De aceea ne aflam acolo la invitaţie Lilianei Popa, la rândul ei invitatǎ de Daniel Vorona sǎ citeascǎ din propria creaţie(n-a mai ajuns sǎ citeascǎ și nici eu!...) alǎturi de o seamǎ de alţi scriitori, mai mult sau mai puţini veniţi la întâmplarea patronatǎ de amfitrionul despre care taman am fǎcut vorbire.
          Cântǎrind obiectiv și luând în consideraţie ce ne-a transmis amfitrionul în deschidere, cǎ oricine vine aici e liber sǎ se reproducǎ artistic( a nu se înţelege greșit reproducerea! Nu gândiţi limitat!... Poate sǎ citeascǎ adicǎ din propriile creaţii. N-are a face cu reproducţia bunurilor de consum) –, cântǎrind obiectiv deci, erau mai mulţi neaveniţi, dacǎ luǎm în calcul cǎ pe lângǎ cei o mie cinci sute de scriitori bucureșteni, cifra aproximativǎ datǎ de recensǎmântul Uniunii Scriitorilor, se mai adunaserǎ câţiva și de prin Ploiești, vre-o doi din Buzǎu, plus eu și Claudia din Pitești, chit cǎ ea devenise olandezǎ sadea. 
          Unde intram toţi și de unde lua omul ǎla cu localul atâta bǎuturǎ, ca sǎ mulţumeascǎ neînsetatata noastrǎ sete de literaturǎ?
          Trebuie sǎ precizez cǎ dintr-o cauzǎ sau clauzǎ de regie pe care eu personal nu am înţeles-o, totul s-a desfǎșurat într-o luminǎ difuzǎ a întunericului. Era acolo o veiozǎ cofuzǎ care tot cǎdea. Cum sǎ-și citeascǎ bieţii poeţi capodoperele în semiobscuritate deplinǎ? S-au încumetat doar câţiva ochi de șoim și alţi câţiva cu memorie rarǎ de elefanţi. Poeţii importanţi, în glorie, se știa dinainte, nu-și ţin minte versurile. Așa cǎ istoria va consemna în anale, vioara întâi, de departe la aceastǎ minunatǎ seratǎ de joi, cortinele muzicale, susţinute cu profesionism de Irina Munteanu, Traian Chiricuţǎ, Adrian Lupu și mai ales senzaţionalii Tic Petroșel și Nicu Nicușor. Am lǎsat la urmǎ pe Ana Maria Dumitru pe care Martin în geana zorilor, când afarǎ ploua cu spume, a felicitat-o în mod special. O fi știind el ceva sunetistul Tinei Turner!

Fotografii imprumutate de la Gabriela Tanase