Dacǎ nordul ar dispǎrea în mare
încotro ar naviga corǎbiile?
Acul busolei
sub cadranul sparts-ar topi
într-un punct,
precum elicea unui
elicopter Apache
prǎbușit
în soare
Ursa Mare
ar hoinǎriîn orașul defunct
pe trotuare
pustii
N-am mai ști
de la pupa la prorade la Venus
la Cap Aurora
de unde ne-ar izbi
în jivraj
sǎbiile îngheţate...
Aș vrea sǎ scriu un mesaj
pentru cei rǎtǎciţi în noaptea lumii barbare
un insert într-o sticlǎ,
un poem orb plutind
cǎtre umbra stelei polare
Dacǎ oasele pǎmântului
s-ar încruci în vǎzduh,
trosnind
fosforescent...
Râurile
descǎrnate
nu s-ar mai îndulci, vin,
în pustiul
de duh...
Dumnezeu
n-ar mai Fiiul,
incoerent,
pierdut Fiind,
în Fiordul
Amin
neștiut...
Emanuel Patrascioiu un poem cu ,,miez" . imi place!!
RăspundețiȘtergere