Pare o
victorie lejerǎ atunci când privești scorul la final de meci 6/3, 6/0, pentru Halep,
cea care ne aduce de la o vreme o razǎ luminoasǎ de normalitate și constanţǎ, în
turbulenţele climatico-politice de care suntem contaminaţi. Dar nici un meci nu
începe cu sfârșitul, sǎ poţi privi liniștit spectacolul. Nici mǎcar aici la
Wimbledon unde obiectivul camerei de filmat cautǎ cu obstinaţie norii pe cer, având
suspansul asigurat dacǎ în terenul de joc s-ar rupe cumva echilibrul.
A
fost un meci cu un echilibru stabil al Simonei –,(doar ea ne intereseazǎ, nu Zarina din Kazahstan!). Halep a funcţionat elveţian,
mǎ refer la ceasornic nu la Federer, el de când cu gemenele e mai nestatornic, mai
dǎ și rateuri, toarnǎ apǎ-n vin și apa e plinǎ de E-uri...
De data asta cerul a rǎmas senin pânǎ
la sfârșit. Bravo Simona!
Mǎ
bucur cǎ n-a trebuit sǎ revin pe blog, dupǎ câteva zile de pauzǎ, cu fâsâitul
rachetei premierului la Kandahar, nici mǎcar cu mondialul pușcǎriaș intern bercea,
jucând GO cu judecǎtori în oraș, ori cu baronul de duicu trǎgând o mie de sfori
la guvern.RO sǎ ajungǎ în birou la ǎl mare, sǎ plece cu zece prigori la tomnǎ când
va fi rǎcoare, într-o paranghelie mai lungǎ.
Azi
conta, voie de la mine ca de la dumnealui Banu Ghica, sǎ i se facǎ loc în formaţie,
cu alegaţie și mogulului cu ICA lui.
Se
mai întâmplǎ și minuni! Sunt pe cale sferturile de finale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu