Ne cunoaştem, ştim cine sîntem?

In Curierul zilei  de azi PATRIARHUL literelor argesene are ceva de zis

Aminteam într-un număr recent al acestui ziar despre autorii din Piteşti publicaţi în revista „Litere“ a  Societăţii Scriitorilor Tîrgovişteni: Magda Grigore, Maria Mona Vîlceanu, Dumitru Augustin Doman şi Constantin Vărăşcanu, Allora Albulescu Şerp, Florin Stanciu, Ion Toma  Ionescu, Valentin Predescu, Coniţa Lena, Nicolae Ieremia. Să nu uităm pe Vavila Popovici cu nenumărate cărţi publicate în edituri din străinătate şi nenumărate contribuţii în reviste din America, Spania, Franţa, Italia, etc. şi pe Mariana Şenilă Vasiliu şi ea cu volume foarte apreciate tipărite chiar la Editura Academiei. 

Semn al preţuirii valorii noastre şi dincolo de hotarele zonei în care ne aflăm. Şi aşa ceva mă face să observ că, în comunitatea locală, nu ştim sau refuzăm să ne preţuim la valoarea pe care o avem. Nici nu ne cunoaştem bine sau nu vrem să aflăm cine sîntem şi ce putem. Aflăm de-abia din dicţionarul publicat în rubrica săptămînală din „Săgetătorul“ a Margaretei Onofrei cîte ceva despre noi, cînd ne-am născut, cînd am plecat de pe Pămînt, ce am publicat ... 

În rest, cunoştinţe aproximative… Pe un scriitor ca academicianul Gheorghe Păun îl privim în extreme. Ba ca pe o statuie rătăcită prin lume care poposeşte din cînd în cînd şi printre noi, ba ca pe un scriitor oarecare asupra căruia nu merită să ne oprim. Acesta este un alt semn, de data aceasta, al blazării noastre, cînd vrem să ne egalizăm, să ne uniformizăm la nivelul nostru pe toţi cei care evadează din lumea obişnuinţei. Gheorghe Păun, romane, volume de proză, eseuri, culegeri de comentarii, de cronici. Le citim, le comentăm, ne interesează, le dăm uitării, intră în discuţiile noastre? Intrăm în intimitatea creaţiei sale?
Ce ştim despre creaţia literară a lui Lucian Costache? Tradus şi comentat în Franţa, nu numai premiat, dar şi cărţile sale oferite ca premiu, în ţară cu opere de valoare academică în rafturile Universităţii, bibliografie căutată de studenţi, este aproape ignorat în comunitatea scriitorilor piteşteni. Încă o pierdere pe care o contabilizăm.
Cristina Onofre, de mai multe ori premiată la Paris de jurii din care fac parte scriitori cu renume internaţional, academicieni, profesori universitari - publicată de edituri despre care se ştie că nu fac rabat - în limba franceză şi italiană, prefaţată aproape elogios de Eugen Simion, scriitorul care nu se compromite niciodată, sub nici un fel de ispite, Cristina Onofre spuneam, este marginalizată în comunitatea noastră, şi de-a dreptul desfiinţată într-o revistă literară locală.
O scriitoare din Piteşti de care ar trebui să fim mîndri, Oana Mujea, cu romane experimentale, găzduită în reviste şi edituri din străinătate, ne rămîne aproape necunoscută.
  Cunoştinţele noastre nu strălucesc nici în achiziţiile producţiilor literare ale Marianei Şenilă Vasiliu, cu scrierile ei atît de neobişnuite, dintr-o lume exotică sau din istoria culturii universale, scormonită chiar la rădăcinile ei. Am uitat sau ne facem că s-a întîmplat aşa, despre succesul obţinut la Bienala de Artă Plastică de la Veneţia, care a stîrnit interes în publicaţiile de specialitate.
Un scriitor ca George Baciu, pe cît de prolific pe atît de profund, cu scrierile mustind de filosofie, de istorie, de inteligenţă creatoare şi de har artistic, ar trebui susţinut consecvent chiar pe drumul spre Premiul Nobel, dar nu o facem.
Un scriitor ca Ion Popescu - Sireteanu ar fi mai motivat spre notorietatea internaţională dacă am face efortul de a-l susţine la nivelul competenţelor sale în studii lingvistice, de istorie literară, de creaţie beletristică, de poezie lirică, de studii folclorice şi etnografice şi în multe alte domenii, inclusiv traduceri din proza sa în limba franceză. Dacă scriitori ca Nicolae Oprea, Mircea Bîrsilă, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu nu au nevoie de promovare prin susţinerea comunităţii locale, ei fiind intraţi deja în circuitul de valori naţionale, altfel stau lucrurile cu Magda Grigore, Denisa Popescu, Aurel Sibiceanu, Leonid Dragomir, Florentin Sorescu, Nicoleta Popa şi alţi scriitori în curs de consacrare.
„ Cum este pe-aici, pe la voi?“, a întrebat  scriitorul Traian Gărduş, profesor în Piteşti, într-o comunitate de români din America. „Cum să fie? Ca şi pe la noi! Cum se saltă unul, îl tragem de picioare înapoi, ca să nu ne depăşească. Altfel se întîmplă în comunităţile indiene, japoneze, chineze, mexicane, evreieşti, armeneşti şi de alte etnii. Acolo, cum se arată unul mai deosebit, îl susţine întreaga comunitate, chiar financiar, să ajungă, el, cît mai sus.
   Pe cînd să ne trezim şi noi ca să-i susţinem pe cei mai dotaţi, care ne-ar face cinste să ne reprezinte?  

  Marin Ioniţă