Vară la Neptun

O zi superbă azi la Neptun. Soare fără pic de nori, apa ca o saramură de peşte, doar să nu trebuiască să sufle Toma în lingură când înghiţea nesătul, pe nerăsuflate, aruncat în valuri de unchi-su… La un moment dat m-am şi speriat o ţâră! Subtil, ne-a zis că i se mişcă ceva ca o dâră prin burtă, să nu fi înghiţit vreun guvid bietul copil!...

La întoarcere de la Steaguri, am avut o strângere de inimă, uitasem să-mi iau şi pastilele…

Când am trecut pe lângă vechiul Teatru de vară, acum inundat de bălării, am întors privirea peste drum avid, amintindu-mi o seară de neuitat. Nu mai era nimic acolo, doar un loc viran. Ar fi trebuit să fie restaurantul cu terasă Marea Neagră unde am dansat eu cu rusoaica de mult, într-un an, sau într-un vis cu noroc…

N-am vrut să fotografiez acel loc, l-am lăsat ascuns pe un ţărm de stea. Am stat cu Nikon-ul închis, n-am vrut să se vadă cum a ajuns tinereţea mea.

 Fotografii. Cristina Florescu