Avocată de succes

  Nota. Eu vara scriu Tablete in alb si negru

 

        Elena e o avocată de succes. Nu știu sǎ fi pierdut vreodată în viaţa ei un proces. Când se ridică de pe scaun și se-arată la bară sǎ vorbească, pare că peste sala de judecată se pogoară mană cerească. Mie ca procuror, biet faun, mi se comprimă în primă fază şi se îndoaie coarnele din tezaur. Îmi scade tensiunea. Pulsul o ia în răspăr. În schimb părul ei în valuri, atins de frază se înfoaie devenind mătăsos în adevăr ca lâna de aur. Mă trec fiori şi biet păcătos par mai mult berbec decât taur! Înţelepciunea mă lasă şi-mi vine să-mi spun dinadins, rar, de trei ori rugăciunea!...

Adevărul e că picioarele-i superbe prelungite în tocuri înalte, cu fustiţa mulată-mprejur uşor ridicată pe c… au un luciu aparte și când pulpele pendulează frecându-se între ele ca două parabole parale, jur pe Sfânta Scriptură pe moment se scurtcircuitează ceva în natură.

Evident, și martorii, şi procurorii, și juraţii în aceiași măsură bat ritmul și visează cu ochii crăpaţi. Iar Elena dansează pe muzica vorbelor, argumentat, de parcă ar apărat un înger nu un condamnat.

          Astea sunt momentele dinainte ca judecătorul sǎ ne fi chemat la el în cabinet și s-o întrebe în puţine cuvinte, discret:

          – Elena. tu cu ce te epilezi?... Şi ea să răspundă apăsat.

          – Ceară de epilat de unică folosinţă cu azulena și uleiuri la sfârşit cu  aloe vera.

Nu e cu putinţă! M-aș fi gândit la praf stelar!…

          Mi-am scos din buzunar carnetul și pe sub masă, bucuros că i-am aflat secretul, am notat azulena, pentru Elena mea de-acasă.

          – Ia de vezi amice! Numai ce zice diva și, apucându-mă de mână m-a condus cu mâna ei pe coapsă, până sus. Aș fi stat acolo dus o săptămână, lunecând pe pulpele ei fine, pe patine. Simţeam că se întunecă ceva în mine…

*

          E de presupus, v-aţi dat seama, că procesul l-am pierdut și omul deţinut, a fost eliberat. Pe seară m-am întors acasă ca o floare la Elena mea. Era sărbătoare mare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi i-am dus cadou,  o sticlă de vin Sânge de taur şi cinci cutii de ceară cu azulena.

Când a văzut cadoul m-a certat şi m-a luat la mişto.

          – Cu astea „tată” sǎ te speli tu pe pielea de pe cap! că eu folosesc aparatul de epilat definitiv cu lumină intens pulsată. Silk'n Flash & Go.

Soţia nu-i o divă, e o femeie modernă, activă, n-are tocuri înalte. Ce povești sǎ-i spun? Că lunecam altfel pe pielea celeilalte? Era adevărat și-mi dǎdea fiori la atingere!... Ce eram nebun!?... Vezi cum stai!

La o adică după stingere, te mulţumeşti cu ce ai!