duminică, 26 august 2018

Nenikikamen (am învins!). Maratonul de la Câmpina




Maratonul poeziei de la Câmpina  a fost fără îndoială una din micile victorii ale culturii scrise şi vorbite în confruntarea inegală cu armata cotropitoare de politicieni şi jandarmi vremelnici şi sfertodocţi, care asediază şi pârjolesc deşănţat zilnic cetatea şi teritoriile sfinte ale limbii române.

Soldatul de la maratonul câmpinean, mesagerul Florin Dochia, nu a alergat de unul singur ci într-un pluton compact alcătuit din peste 50 de poeţi aflaţi împreună, peste cinci ore, unde altundeva  decât într-o bibliotecă,  printre miile de cărţi. Dovadă că limba română nu va muri niciodată!

Nu a fost nici o televiziune, nici un oficial rătăcit, nici o haină preoţească  nu a sfinţit casa în care ne-am strâns poeţi din toate părţile, împărţind  masa şi scaunele în an de centenar,  în mare cinste, doar cu poezia!

Se întâmplă atât de rar să fim înfrăţiţi şi să nu consemnăm la sfârşit daunele!...







limba română

ca persoană fizică
în limba română
cuvântul are milionimi
de chipuri

nu e nici om al străzii
nu are funcție publică
cu program fix
dar nici nu poartă  
în loc de buletin identitar
oda în metru antic

nu vine din cărțile sfinte 
și nici muşcând
sânul fraged al mamei
şi apoi prin potriviri magice

aflând sâmburele
şi rostul dramei…

a început bac-ul
văd grupuri de băieți
și fete grăbind
spre examenul
de limbă română
o pereche albastră
se ţin de mână
îmi intră în ochi

ea e mult
mai frumoasă
decât fetele
din tinerețea mea
și el mult mai înalt 
dar cuvintele lor țipă
mirosind a asfalt






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu