Maratonul poeziei de la Câmpina a fost fără îndoială una din micile victorii
ale culturii scrise şi vorbite în confruntarea inegală cu armata cotropitoare
de politicieni şi jandarmi vremelnici şi sfertodocţi, care asediază şi pârjolesc
deşănţat zilnic cetatea şi teritoriile sfinte ale limbii române.
Soldatul de la maratonul câmpinean, mesagerul Florin
Dochia, nu a alergat de unul singur ci într-un pluton compact alcătuit din
peste 50 de poeţi aflaţi împreună, peste cinci ore, unde altundeva decât într-o bibliotecă, printre miile de cărţi. Dovadă că limba română
nu va muri niciodată!
Nu a fost nici o televiziune, nici un oficial
rătăcit, nici o haină preoţească nu a sfinţit
casa în care ne-am strâns poeţi din toate părţile, împărţind masa şi scaunele în an de centenar, în mare cinste, doar cu poezia!
Se întâmplă atât de rar să fim înfrăţiţi şi să nu consemnăm
la sfârşit daunele!...
limba română
ca persoană fizică
în limba română
cuvântul are milionimi
de chipuri
nu e nici om al străzii
nu are funcție publică
cu program fix
dar nici nu poartă
în loc de buletin identitar
oda în metru antic
nu vine din cărțile sfinte
și nici muşcând
sânul fraged al mamei
şi apoi prin potriviri magice
aflând sâmburele
şi rostul dramei…
a început bac-ul
văd grupuri de băieți
și fete grăbind
spre examenul
de limbă română
o pereche albastră
se ţin de mână
îmi intră în ochi
ea e mult
mai frumoasă
decât fetele
din tinerețea mea
și el mult mai înalt
dar cuvintele lor țipă
mirosind a asfalt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu