Furnici roşii

Nu pot sa tac precum mortul în păpuşoi când am vorbit de atâtea ori şi atât de frumos despre Simona Halep!... Cum să las să se prelungească noaptea peste ziua cerească şi să mă fac a nu observa cum s-a prăbuşit fără aripi o stea din cer ca un simplu bolovan de fier purtat de vânt ce a făcut o gaură în pământ destul de mare căzând din înălţimile stelare. Nu pot să nu ridic privirea şi să văd dacă mai fâlfâie acolo sus coada cometei ca un drapel tricolor sau locul gol a fost spoit cu gel de nămol.

Nu e dracul atât de negru! S-a întâmplat şi la stele mai mari! Kanepi asta Kaia cu racheta din fibre de cânepă, trăgea cu artileria grea mai ceva ca la Turtucaia, într-o veselie, de tremura planeta şi Halepa noastră nu mai înţelegea nimic! A prins o zi de paranghelie estona, de-ar fi putut să câştige şi marele premiu la loterie! Şi nici Darrin Cahill n-a putut să-i dea Simonei, că n-avea voie, mutarea în plic.

Se întâmplă, cazi, te loveşti în genunchi, te întăreşti în inimă şi rărunchi, te ridici din muşuroiul de furnici şi porneşti mai departe călare pe cal! Doar eşti, scrie în carte, numărul 1 mondial!