Zarurile au fost aruncate, sau noaptea cutitelor lungi, sau cutite fara egal la real _ Etapa IV Super Blog 2010

                Alea iacta est, sau lacta alea est?!... Disputa începută la 10 ianuarie 49 ÎHr, pe malul râului Rubicon, când cu zarurile lui Cezar, este încă departe de a se fi tranşat. Pentru că generaţii de istorici renumiţi, nu au avut parte de oferta “cuţite fără egal la real”. Altfel ar fi putut ei să despice firul în patru! (Dar să descriu în continuare cadrul de desfăşurare al evenimentelor)

                Cum stătea la îndoială el, (adică Cezar, în popas cu trupele printre nenumărate carafe cu vin, pe malul Rubiconului), simţii că se tot înalţă un steag. Acu, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, dar ăla era mai mult steagul cuvenit Cleopatrei…                     

                 Dintr-odată, i-a apărut o figură de statură foarte mare, neclară, stând aşezată şi jucându-se pe o trestie.(Aşa zice textul original,dar traducătorul probabil nu ştia bine limba latină). Cum, “figură de statură foarte mare aşezată şi jucându-se?”…Cum s-o ţină trestia?...

                  În jurul acestei apariţii se adunară soldaţii. Chestia ce se juca cu trestia era desigur o femeie transfigurată de jocurile ei pasionale.

                  Ce să facă femeia! asta a găsit, trestie.  Mai târziu au inventat romanii sexshopingurile. Cu siguranţă era mută, altfel cum s-ar fi repezit să înşface tam-nisam trâmbiţa unul soldat dintre cei  rămaşi cu gura căscată a mirare, de la îndeletnicirile vinului. Cu siguranţă că ea vroia să se exprime, şi mută fiind…

                  Îşi smulse restul hainele de pe corp, şi goală cum o zămisliseră zeii, intră în râu  cântând o melodie războinică, şi  îndreptându-se către malul opus.

                  Atunci Cezar exclamă: “Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii şi spre care ne împing SEMNELE. N-o putem lăsa ofrandă în mâinile duşmanilor, pradă acţiunilor lor nedrepte!”

                  Zarurile au fost aruncate. Aşa a început campania războiului civil.

                   Cât despre misterioasa femeie, Cezar a sechestrat-o în bucătărie,  şi trecând prin Real, i-a cumpărat cadou un set Tomas Rosenthal de cuţite, cu 70% reducere, ca să-i facă şederea mai plăcută cât timp s-a luptat cu Pompei.

                

                   Acest text nu are legatura cu Campania “Cuţite fără egal la Real” si nici cu proba nr 4 din concursul Cel mai bun bloger - Super Blog 2010, si nici daca stau sa ma gandesc bine cu noaptea cutitelor lungi dintr-o alta istorie. Chiar daca Tomas Rosenthal vă poate oferii o varietate de modele cu diferite dimensiuni, plus fundul, plus suportul din lemn veritabil

                    Textul de care vorbeam are legătură cu relatare originală a lui Suetoniu pe care o redau în cele ce urmeaza :

                  [XXXII] Cunctanti ostentum tale factum est. quidam eximia magnitudine et forma in proximo sedens repente apparuit harundine canens; ad quem audiendum cum praeter pastores plurimi etiam ex stationibus milites concurrissent interque eos et aeneatores, rapta ab uno tuba prosiliuit ad flumen et ingenti spiritu classicum exorsus pertendit ad alteram ripam. tunc Caesar: „eatur”, inquit, „quo deorum ostenta et inimicorum iniquitas uocat. Iacta alea est”, inquit.

                 [XXXII] Cum stătea la îndoială, el văzu un semn. Dintr-odată i-a apărut o figură de statură foarte mare și puternică stând așezată și jucându-se pe o trestie; și după ce se apropiaseră de el nu numai ciobanii ci și mulți dintre soldați, care își abandonaseră posturile, printre ei erau fiind și trâmbițași, apariția îi smulse unuia dintre ei trâmbița, se repezi în râu și cântând o melodie războinică se îndreptă spre malul opus. Atunci Cezar exclamă: „Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii și spre care ne împing acțiunile nedrepte ale dușmanilor noștri. Zarul este aruncat.”

ŞASE-ŞASE !

Participa la SuperBlog Etapa IV

Nota: Postarea a fost notata cu 86 de puncte

SUPERB BLOG – Etapa I-a _ Epoca 3D. Umbrela portocalie.

http://superblog.pcnews.ro/

           Ieri am aruncat pe fereastră televizorul mogulilor. Mi-am pus ochelari setereoscopici activi 3D şi i-am făcut vânt de la etajul zece. Doamne, s-o fi văzut pe Oana Stancu înger!...Parcă era o crisalidă buimacă, bulimacă… mă rog. M-a privit lung, şăgalnic cu privirea ei optimistă asupra crizei şi m-a rugat să-i transmit pupici  dulci blondei cu frunza de la turism şi dezvoltare regională. Se pare cu ea a avut noroc, ea i-a schimbat destinul până la urmă, nu opoziţia lui Ponta şi Crin, şi nici “mogulul”.

          Udrea îşi uitase geanta de fiţe la Ora de foc în emisiune, şi când am ridicat televizorul să-l zvârlu, Oana s-a agăţat de geantă cu mânuţele ei agere şi grăsulii, asta s-a deschis,(geanta), şi-a apucat să tragă din ea un obiect. Era ceva între parapantă şi paraşută _ o ditamai umbrelă portocalie.

          Cât să pluteşti şi cu umbrela, fie şi portocalie!... Tot ţăndări te faci până jos.

          Norocul ei că tocmai trecea domnul Băsescu cu Loganul. Ieşise din SPA de la Vântu, şi când a văzut în faţa lui portocaliul în pericol, a sărit de la volan şi a prins-o pe Oana în braţele lui vânjoase de marinar.

          Fericită, dar şi temătoare şi-a tras încet pleoapele înţepenite, să se dumirească unde a ajuns, în Rai sau în Iad. N-a mai ştiut cum să-şi facă cruce, când şi-a văzut preşedintele!(…)

          Îmi scot ochelarii setereoscopici activi 3D şi mă frec la mâini mulţumit. De când nu mai am televizorul, am trecut la independenţi. Sunt în mijlocul faptelor, am libertatea deciziei, pot dezlănţui un univers de posibilităţi multimedia. Stau în faţa laptopului meu G51J 3D / G51JX 3D cumpărat de la ASUS acum trei luni, singurul laptop 3D veritabil pe piaţă dotat cu tehnologia nVidia 3D vision si ochelari setereoscopici activi şi visez să câştig Marele premiu la Concursul Superblog 2010. Cel mai talentat blogar al anului. Măcar cu un LCD MONITOR VG 236 să mă aleg. Ce ziceţi am şanse ?

Participa la superBlog Etapa I-a

Nota: Postarea a fost notata cu 90 puncte

Dosarul "Albastrii" _ fragment din carte

E un an de când am urcat ultima oară scările CNSAS. O fac din nou cu oarecare speranţă. Am bănuit când am găsit recipisa în cutia poştală că am pierdut scrisoarea mult aşteptată. Lipsisem două săptămâni din Piteşti. La poştă mi-au confirmat că recomandata mea se returnase. Nu ţineau evidenţa, nu ştiau cine era expeditorul.
La telefon o voce amabilă mi-a confirmat de la CNSAS, că sunt ceva date transmise către expediţie la sfârşitul lui Mai, dar nu era sigur dac-au fost bani pentru timbru şi expediere. Oricum dacă ajung la sediu îmi pot elibera documentul în copie.
Mă învăţase cineva să las cerere, dacă vreau sa cunosc numele informatorilor. Deconspirarea, de fapt cercetarea în teritoriu nu e atât de simplă şi durează ani.
Aştept la poartă, după înscriere, să vină cineva de la ralaţii cu publicul. Apare destul de repede o doamnă. Imi cere buletinul şi mă roagă să aştept rezultatul consultaţiei Măriei Sale Calculatorul. Pare că drăcia aia joacă cu mine în echipă. Doamna mă conduce documentată la alt birou.
“Aşteptaţi o clipă, va veni o colegă să vă preia.” Vine şi colega, e blondă, strălucitoare. N-a prins patina arhivelor. Cu un zâmbet larg îmi aduce chiar scrisoarea returnată. Semnez de primire pe recipisă şi o rog mulţumit să aştepte sa-i dau ceva şpagă, mai aveam în geantă un “Glonţ de argint”o carte recentă cu poemele mele. Savurez momentul şi cobor pe scările largi. Desfac scrisoarea şi citesc. Trei nume; mai citesc o dată. Destinul face ca această carte la care lucrez să se scrie singură. Trei nume ca un nou roman.
Marturisesc în asemenea momente, te aştepţi la surprize. Când am rupt marginea plicului îmi analizam reacţiile, mă forţam să mă comport normal. Soarele arzător în miezul zilei alungase oamenii de pe strazi, aşa că toate sforţările mele nu aveau obiect, nu mă vedea nimeni.
După impactul primei lecturi am parcurs textul sec şi dramatic a doua oară.

*

/..../Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii/ Nr P 4198/08/27Mai 2010/ Domnului Toma Ion Ionescu.
Stimate domn,
Având în vedere Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/1169/28.04.2010, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit în şedinţa din data de 18.05.2010. în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii adoptat prin Hotărârea nr. 1/2008, pe baza documentelor din arhiva proprie a stabilit:
 identitatea informatorului cu nume conspirativ “Walhal” în persoana numitului…
 identitatea informatorului cu nume conspirativ “Popescu Ion” în persoana numitului…
 identitatea informatorului cu nume conspirativ “Bătrânul/Brătianu Dan” în persoana numitului…
În privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare aţi solicitat-o, vă comunicăm faptul că investigaţiile noastre vor continua şi vă vom anunţa pe măsură ce avem rezultate.
Preşedinte DR. Dragoş Petrescu / SS/Ştampilă.


*


O să-mi permit ca aceste nume să le deconspir mai târziu, doar după ce se vor sedimenta stările mele sufleteşti, şi mai ales după ce mă voi consulta cu fratele meu asupra consecinţelor. Nici măcar Claudiei nu-i voi da deocamdată detalii, nici nu le-aşteaptă. Oricum lucrează sigur destinul, în momentele critice, pentru ca această carte să continue să prindă substanţă. Aproape că se scrie singură după cum am mai spus, şi şansele apariţiei ei pe piaţă sunt tot mai mari.

Pasărea ceţii şi controlorul de trafic în dialog

        1. Cu cine avem onoarea să ne prezinte câteva frânturi din experienţa sa de blogger ?

         

         Numele meu: Ion Toma Ionescu. http://pasareacetii.blogspot.com/ . Experienţa de bloger nu are anvergura unui avion, nici măcar a unei păsări cum aş dori. Poate pentru că zborul în

ceaţă e greu de stăpânit şi pe radare. Tehnic vorbind, nu posed stiinţa şi instrumentele controlorilor de trafic, cei care scruteaza cu condescendenţă, de la înaltimea poziţiei lor în ZeList. Sincer să fiu nici nu mi-aş dori. Ar trebui să faci concesii publicului îndoielnic, să te dezbraci de decenţă, să-l înjuri pe Basescu, alături de Ponta si Crin, de 5 milioane de ori pe zi.

         2.Blogul s-a transformat pe rând de la o simplă pagină de internet la o adevărată opinie marcantă în viziunea online. Cum se numeşte blogul tău? De când ai acest blog?

          Pagini pe internet am oferit mai întai, (de vre-o zece-cinsprezece ani încoace) siteului AGONIA- POEZIE.RO. Din aceasta întâmplare au prins substanţă două cărţi de poezie de care sunt mulţumit.

          Făcusem copii, sădisem si pomul cu siguranţă, doar cu casa stăteam mai rău. Cărţile m-au adunat de pe drumuri, cănd le-am zidit.

          Cu blogul? Ce mi-am zis? Dacă-mi fac un blog, mai construiesc o casă, poate de proză de data asta. Nu ştiam că vor veni aştia din guvern cu majorarea impozitelor…

          Pun cărămidă necontenit din 2008, dar e greu de înălţat recunosc, cu pretenţia să şi zboare, cum mi-am dorit _ Pasărea ceţii

          3.Cum îţi descri blogul în fix 10 cuvinte?

          Întâmplător am o poezie potrivita, din numai zece cuvinte:

        

          "Suntem numai frunza

                        pândind dezrădăcinarea luminii

                                         semn de mare călătorie"

          4.Care crezi că este cea mai bună modalitate de a atrage cititorii , implicit de a avea trafic pe blog?

          Sinceritatea zicerii si substanţa. Te înscri la cuvânt doar când ai ce spune, altfel eşti un papagal de parlamentar (potenţial) ce-ţi mâzgăleşte zilnic cu semnătura lui anagramată şi şleampătă, pe ecranul televizorului, buletinul tău alb, imaculat, de vot. Este viziunea unei aspiraţii de neatins.

          Dacă vrei trafic cu tot dinadinsul, trebuie să scri zilnic şi să te plasezi în zone de interes, să-ţi faci prieteni cu care sa te susţii reciproc şi dacă reuşeşti să-ţi formezi un stil de comunicare cu un limbaj rezonabil,decent, sigur se va lărgi culuarul celor care aleg să revină totdeauna pe blogul tau, să-ţi citească opiniile. Doar aceştia contează.

          5.Ce însemnă a scrie pe blog atunci cand ai postat primul articol în blog?

          Eşti totdeauna singur când scri. Tu, şi personajele pe care le creionezi, pe care

încerci să le cunoşti şi să le dai conţinut. Te amesteci în acel aluat, cu sudoarea ta şi

proprile-ţi frânturi de gânduri.

          Când pui pe tarabă ce a ieşit şi nu gustă nimeni, insatisfacţia te doboară, şi te retragi în turnul tău de fildeş. Dimpotrivă, dacă prăvălia se umple şi clienţii caută să intre în vorbă cu tine, sporovăiala e placută şi deja imaginezi un nou început.

          6.Ce ai înţeles în plus faţă de acea perioadă de început când ai scris primul articol faţă de astăzi, când eşti la al n-lea articol postat în blog?

          Am înţeles că trebuie să laşi de la tine, să faci şi concesii, să faci gălăgie, altfel

rămâi singur.

          Dar trebuie să te recunoşti, important, când te uiţi în oglindă.

          7.Ce sfaturi ai oferi unei persoane care şi-ar începe astăzi un blog si ţi-ar cere nişte sfaturi ( nu fi zgârcit cu răspunsul la această întrebare )

         

          Multă răbdare, respect pentru cuvânt, textele scurte, vioaie, fotografii de impact şi,

mare atenţie la titluri. În titlu se pune laţul, sau lasoul cum vrei sa-i zici. Daca nu cer prea mult, şi puţină ordine, nu ca la mine pe blog!... Şi mai e ceva important, trebuie ponderat elanul de început, când vrei să faci totul de-odată, să aduni în pagină o mie de gadgeturi sau alte instrumente pe care nu le şti. dar crezi că fac bine.

          E timp; pas cu pas, zi după zi, azi nu e mâine.

          Şi-n viaţă, te desparţi greu, apoi, de obiectele inutile.

          8.Care este tema centrală despre care ai vrea să vorbeşti în postări si discuţii mai dese?

          Tema centrala?... Oricum sunt eu, acolo. Cel care privesc cumva de sus, ca o pasăre în cercuri largi, dând din aripi în zadar, căci niciodată ceaţa din jurul tău nu dispare, doar când vine noaptea.

          9.Aceste răspunsuri se vor posta in 99boguri şi dorim ca acest articol să poarte un titlu ales de tine.Ce titlu ai pune acestui set de întrebări?

          “Pasărea ceţii şi controlorul de trafic în dialog”

          10.Te rog scrie o întrebare la care să răspundă şi următorul chestionat în ancheta din 99bloguri

           Ce ţi-ai dori dacă ar fi posibil: un blog echipat cu toate instrumentele standard în funcţiune, aşteptând doar sa-ţi preia scriitura, sau un blog de la zero în care fiecare aplicaţie să fie chinuită cu mâna şi imaginaţia ta ?

Miticul SOV influienţează politicul şi justiţia mov

          Constat, în ultima vreme, că abordez în blog cu prioritate doar subiecte culturale. În perplexitatea mea, am rămas setat pe îndeletniciri elevate. O spaimă teribilă mă încearcă la gândul nerostit, că miticul cultural, a început să influienţeze politicul. Vă daţi seama câte nenorociri pot deriva din această întâmplare?

          S-o luăm gospodăreşte, metodic. Să spargem blogul Pasărea ceţii şi-aşa e ţăndări, şi să pătrundem dincolo, ca să nu rămâneţi sub impresiile mele subiective.

          Cu ochii deschişi deci, să pornim în viaţa reală, acolo unde pute atât de frumos… (vorba romanească cu peştele de la cap).

          _ Asta e!  Mâncăm şi peşte, după ţap!... zice cu sfială şi ură undeva nea Nelu, în volumul propriu omagial, "Revoluţie şi cultură".

          Cum v-am spus!(…) Ieri pe ecranul televizorului, la Bruxelles, două capete illuminate, Băsescu şi Nicolas Sarkozy, schimbau de zor opinii scânteietoare, mai ceva ca-n piaţa revoluţiei când trăgeau ăia cu artificii. Se vedea de la o poştă pe feţele lor, cum năvălise cultura, cultura romă, cu drepturile ei legitime câştigate la alba-neagra, aferim manele, ciordeli şi sudoare istorică.

          _ Întâi stătător, cine să fie? Francois Villon, sau Anton al nostru… (Nu ăla cu betonul…) Anton Pann, ăla care-o deşteptat românii din somn cu imnul, cât fu el de ţigan, makedonul!...

          _ Mare încurcătură!... Dilematic şi trist:

          _ Charles Asnavour sau Farâmiţă Lambru, care fu mai artist?...

          Şi tot ieri, întrecând măsura, am avut revelaţia cu politicul şi cultura la o lansare de carte. Discret, mi-a soptit un amic:

          _A scăpat Vântu!… Citeşte şi dă mai departe! Am rămas mic, interzis, drogat… Care vânt?…

          _Marele poet arestat, SOV.

          Doamna Costiniu, judecătoarea toată în mov, cu volumul de versuri în mâini şi lacrimi sub pleoape, a citit pronunţarea:

          _Mi-a depăşit aşteptarea! SOV-ul e liber să scrie. Opriţi-i calvarul! Daţi-i hârtie. 

          _Si dosarul? …       

          _Daţi-l la câini! E mic OVUL, pe lângă marea lui poezie.

P.S. Cer scuze minunaţilor actori şi oameni de cultură, aflaţi în fotografia de la început, cu ocazia unor lansări de cărţi adevărate. Voi reveni, promit.