joi, 4 noiembrie 2010

La o şuietă. SuperBlog _ Etapa XXII-a

La masa tratativelor

Să fim de acord că subiectul încălzirii globale a depăşit sfera rezervată cercetărilor ştinţifice şi a devenit poate cea mai aprinsă dezbatere la masa decizională a mai marilor lumii. Tare mi-e teamă ca abordarea acestora să nu contribuie implicit, cu câteva zecimi de grad, la prisosul de tempertură.

La masa elevilor de liceu

            “Frate, dacă tot vine efectul ăla de seră, la ce ne mai trebuie cultura generală, avem şi net-ul, diplomele le luăm oricum de la Spiru Haret, pentru planetă mai util ar fi să vegetăm, să ne-ngrijim cu toţii de cultura etno-botanică.”    
Bag seamă că doar grădiniţele AFTER-SCHOOL prin noua lege a învăţământului sunt obligate ca noutate să lămurească preşcolarii că dioxidul de carbon din atmosferă creşte într-un ritm mult mai rapid decât se considera până acum, şi, ca o recunoaştere a tradiţiei şcolii romaneşti, în continuare la stop se poate trece numai pe culoarea verde.

La parlament

Se dezbate moţiunea de cenzură “Opriţi încălzirea globală!” E deja a şaptea încercare a opoziţiei de a răsturna guvernul Boc incapabil să gestioneze criza.

La intelectuali
Inutil să încercăm a pune în balanţă  opiniile celor care susţin preponderent rolul omului în amploarea luată de fenomenul încălzirii globale, şi argumentele celor care consideră că influienţa umană nu este de loc determinantă.(…) Cei din urmă sunt suspectaţi că au primit bani de la marile companii petroliere prin intermediu lui Patriciu să infirme ipotezele alarmante, evitându-se în acest mod un colaps financiar cauzat de măsurile ecologiste.

La Tatulici
la emisiunea de după campania Şcoală, stradă şi spital, obosit şi singur într-un fel optimist: “Până la urmă rezervele petroliere vor seca într-un fel natural de la sine, cum de asemeni se poate întâmpla tot natural ca ecologiştii într-o efervescenţă care să adune la cauză întrega populaţie a planetei să reuşească într-un elan fantastic să planteze cu copaci şi ultimul kilometru de autostradă.”

La Cotroceni

Serviciile de informaţii au adus raportul: Viitorul planetei pare a fi ameninţat  începând cu 2014 de o nouă glaciaţiune.
“Deci ne răcim! Măi fraţilor hotărâţi-vă că iarna nu-i ca vara şi nu mai ştie omul cum să se îmbrace.”

Şi în timpul acesta  ce face ASUS ? Tehnologia EPU(Energy Processing Unit) adică ,integrează un cip în plăcile de bază ale calculatoarelor cu ajutorul căruia diminuiaza nivelul de radiaţii Co2 şi reduce automat, controlat, consumul. Datele tehnice le aveţi aici.
Găsiti de asemeni pe SuperBlog o gamă largă de abordări, recunosc documentate dar nu întratât de originale.

NA. Trebuia să mă răcoresc cumva. Mă uit la punctaj şi văd că juriul, consecvent nu apreciază originalitatea. Vine ea încălzirea globală!


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 98 de puncte

marți, 2 noiembrie 2010

O ţigara aprinsă _ Al cincilea palon

După un whiski bun la o gazdă perfectă, aluneci la vale pe acoperisul lumii şi te pierzi în rotocoale de fum şi filozofări inutile. Ce-a fost viaţa ta?
Puţin înainte de-a muri tata, aşteptam înfrigurat prima lecţie adevărată; în spatele casei. Văr’miu Cornel întârzia cu ţigara unde o avea ascunsă. Am scăpărat chibritul în mijlocul căpiţei de fân să-mi încălzesc mâinile. Flăcări jucăuşe se căţărau tot mai înalt. Era o dogoare plăcută. Pala de fân pregătită să înăbuşe focul ardea şi ea în mâna mea.


cancan.ro jpg

Daca a placut acest PA il puteti vota si AICI (O tigara aprinsa)

luni, 1 noiembrie 2010

Nemo, Fulger, Bucşă şi AMD-vision. Etapa XXI _ SuperBlog




Cand am primit laptopul _la  o aniversare, nu-mi deconspir codul pin, risc să pierd toate blondele din trafic pe blog _ un cadou frumos, Acer Extensa 5220, si mai scrie ceva undeva pe carcasă  Intel Celeron Inside (“Ce greşeală, nu trebuia, cine te-a pus să rosteşti numele concurenţei !? Auzi Intel…nu scrie AMD, nu-i bine pentru SuperBlog!...”), uite-aşa mă ciondănesc mereu cu Pasărea ceţii, spiritul meu pe blog. Cum spuneam, nu-mi mai trebuia nimic îl prinsesem pe Dumnezeu de picior; nu ca să urc la el, aia e încă o direcţie greşită, de mulţumire că am copii buni.
Să sistematizăm; la ce folosesc eu calculatorul, laptopul în speţă, mixtura ca să zic, vedeţi mai târziu:
·         În principal mie- mi foloseşte la scris. Nu c-aş fi vre-un mare scriitor, dar o carte la zece cinsprezece ani, pentru sufletul meu!... De când îl am,(laptopul, după cum v-am spus sufletul e mai vechi!) tot scriu la două, cărţi de-odată, dar chit că am avansat în  tehnologie constat că viteza mea de procesare a rămas aceeaşi.
·         Pe internet frecventez mai multe site-urile de literatură, dar şi twitter, facebook şi alte cele.
·         Am în principal două bloguri ce-mi cer întruna hrană pentru…(“Atenţie să nu zici animale!!!..”) Doar nu-s bătut în cap! Şi-apoi http://pasareacetii.com   se hrăneşte cu seminţe, iar http://glonţdeargint.com  cu inimi sensibile, că-i blog de poezie . Deci pentru feed-uri, îngrijesc grădina!...
·         Mai meşteresc albume de fotografii în Picasa 3 şi cate un filmuleţ, fără pretenţii.
·         În rest: muzică, film, presă, diverse, Google cât cuprinde.
·         Şi ce-ar mai fi?... un messenger , un webcam mic… şi să se ştie nu-mi plac jocurile.

Pentru toate acestea mă mulţumesc cu ce am, adică n-am zis bine; cu ce mai am, că astă vară au fost la mine nepoţii, să-mi trăiască Alex şi Tomax(x-ul e de la Edimax, l-a câştigat pe bune)  şi l-am împărţit oarecum frăţeşte: ziua, ei, şi eu mai mult noaptea ca liliecii. Problema e alta, gusturile de la patru cu cele de la şase ani la desene animate nu sunt aceleaşi. Unuia îi place Nemo, celălalt l-ar vrea tot timpul pe Bucşă şi Fulgerică. Nu aveam cum să le împart ecranul. Până la urmă soluţia a venit tot de la ei, e drept că nu tocmai paşnică.
Tomax a prins momentul, când pe laptop înota printre minunăţiile alea marine Nemo, Alex nu era acolo. Ce l-ar fi pus el în tigaie sa-l perpelească cu mălai şi sare!...Mălai n-a găsit, dar cutia de sare toată a folosit-o ca să-l săreze  de-a trebuit să demontăm tastă cu tastă ca să rezolvăm situaţia. Bietul Nemo, ce era să se-ntâmple!
Replica lui Alex nu putea să fie decât pe măsură. Tomax nu era atent, Fulger şi Bucşă se-apropiau de finish în cursă; “Ce-ar fi să-i testăm dacă şiu să înoate ca nişte anfibii!?...” şi turnă pe ecran, cu un jet potrivit o cană cu apă până se stinse ecranul. “I-am arătat eu, Nemo prăjit!.” Într-atâta beznă, ce-o fi făcând Bucşe şi Fulger McQueen?!
 Asta e, nu se sfârşeşte lumea numai dintr-atât! În ziua următoare am plecat cu certificatul de garanţie în mână să caut un atelier de reparaţii, dar nu aveau reprezentanţă în Piteşti, am mers la Bucureşti de unde-l cumpărasem, dar firma de desfacere dădu-se faliment( mai pierd în viaţă unii şi averile deh).
Soluţia a venit până la urmă cumpărându-mi un LCD Monitor nou şi-am rezolvat problema. Acu recunosc, stau prost cu mobilitatea, sunt mai legat de glie, n-o să plec în voiaj cu monitorul în spate, poate termin dracu o dată cărţile alea!...
Căt despre tehnologia Vision am consultat oferta, nu vreau nici Vision Ultimate, nici Vision Black, mă înscriu fără multe sofisticări la Vision Premium.

Băiat modest dar hotărât nu plec de la SuperBlog fără un Premium am eu Visionul meu.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 90 puncte

sâmbătă, 30 octombrie 2010

SuperBlog _ Etapa XX. La un peste prajit

În week-end reţeaua mea de wireless duduie. Fetele şi-au deschis care pe unde site-urile favorite, una facebook-ul cealaltă dansezpentrutine.ro, Puiu_ pescari.ro, Sergiu_ stelisti.ro şi amândoi nepoţii, Toma şi Alex şi-au deschis grămada… la jocuri, iar eu în tuşă, undeva la bucătărie ca să fiu aproape de Ioni când mestecă mămăliga.
Cu laptopul meu bătrân pe genunchi îmi fac tema la SuperBlog. Azi sunt angajat Edimax, doar că mă chinuie netul, router-ul nu mai face faţă intră cu cocoloaşe ca mămăliga nevesti-mii mestecată cu lingura de lemn.
Ce bun ar fi un făcăleţ la casa omului!
_ Am făcăleţu!...Il aud strigând victorios pe Puiu şi scoate din rucsac o drăcie cât o monedă de cinci bani de mică în capătul căreia scrie EDIMAX. Ieri am trecut pe la Azzerty.

_ Iar mi-ai cheltuit banii…
_ Ciubucu meu, 77,5 roni cu TVA inclus. Îl testez acum, e cel mai mic adaptor wireless pe USB EW-7811Un măreşte raza de acoperire de trei ori eliminând şi zonele fără semnal, are o stabilitate şi o viteză mult îmbunătăţită,o să vedem după ce configurez conexiunea dacă e, ce scrie la caracteristici. Mi-a zis vânzătoarea că e trendy.
_ Hai Puiule recunoaşte că era blondă!...ca să zică şi Sergiu ceva.
A terminat Ioni mămăliga, Puiu configuraţia, eu am terminat articolul nu mă mai doare capul…
_ Uraaaa! Merge!
_ Haideţi la masă că s-a răcit crapul!...


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 86 de puncte

SuperBlog _ Etapa XIX-a _ Am aruncat manusa


      Proba asta ar putea sa-mi fie la îndemână. Mi se cere să explic ce înseamnă să fi bloger şi cum privesc eu blogosfera. Nu de mult am răspuns într-un interviu unui set de întrebări care se potrivesc precum o mănuşă subiectului abordat în concurs. Si pentru că am vorbit de mănuşă am să incep cu:
  1. Degetul mic
Întrebare: Cum ţi-ai descrie blogul în zece cuvinte ?
Răspuns: “Ardem cuvinte din loc în loc cu spaimă risipind ceaţa, dar dacă nu e cu supărare mai am un haiku potrit, şi-l vând gratis.
“La bursa vieţii, neguţătorul de frunze licitează vânt.”
Stare de dubiu: În haiku-ul meu, după participarea în Superblog mă gândesc dacă neguţătorul de frunze n-ar putea devenii neguţător de vorbe. Răspunsul se află la degetul mic…

  1. Degetul inelar
Întrebare: Care crezi că e cea mai bună modalitate de a lega cititorul cu un inel simbolic, şi statornic de blogul tău, implicit de a câştiga trafic ?
Răspuns:” Sinceritatea zicerii si substanţa. Te înscri la cuvânt doar când ai ce spune, altfel eşti la fel papagalului de parlamentar ce mâzgaleşte zilnic ecranul televizorului cu prezenţa lui şleampătă şi anagramată.
E important să te plasezi în zone de interes, să-ţi faci prieteni cu care sa te susţi reciproc şi dacă reuşeşti să-ţi formezi un stil de comunicare cu un limbaj rezonabil, decent, sigur se va lărgi culuarul celor care aleg să revină totdeauna pe blogul tau, să-ţi citească opiniile. Doar aceştia contează, şi numele lor  încrustează-l pe inelul tău de logodnă”
Stare de dubiu: Sponsorilor SuperBlog, Hostway ce-or fi le plac parlamentarii; au bani, cumpără…

  1. Degetul mijlociu
Întrebare: Care este tema centrală despre care vorbesti în blog
Răspuns: Tema centrală, nu m-am gândit, oricum sunt EU la mijloc cel care privesc de sus în cercuri largi planând, dincolo de ceaţă, nu degeaba blogul meu se cheamă “Pasarea ceţii”, numai că nu cu bătăi de aripi se înlătură zmogul. Eşti totdeauna singur când scri. Tu, şi personajele pe care le creionezi, şi cărora le dai conţinut. Te amesteci în acel aluat, cu proprile-ţi atitudini şi frânturi de gânduri..
Când pui pe tarabă ce a ieşit şi nu gustă nimeni, insatisfacţia te doboară, şi te retragi în turnul tău de fildeş. Dimpotrivă, dacă prăvălia se umple şi clienţii caută să intre în vorbă cu tine, sporovăiala e placută şi deja imaginezi  noua reţetă de succes.
Stare de dubiu:  Din păcate la acest concurs observ originalitatea în clasament e plasată  undeva la mijloc în loc să fie trasa la prima linie

  1. Degetul arătător
Întrebare: Ce le-ai arăta unor începători ce sfaturi le-ai da din experienţa ta de bloger
Răspuns: Multă răbdare, respect pentru cuvânt, textele scurte, vioaie, fotografii de impact şi, mare atenţie la titluri. În titlu se pune laţul, sau inelul de logodnă cum vrei sa-i zici. Şi mai e ceva important, trebuie ponderat elanul de început, când vrei să faci totul de-odată, să aduni în pagină o mie de gadgeturi sau alte instrumente pe care nu le cunoşti.
La fel ca-n viaţă, te desparţi greu apoi de obiectele inutile.
Stare de dubiu: Arată  lumii ce vrei tu, nu ce-ar vrea ea de la tine.

  1. Degetul mare
Întrebare: Ce ai înţeles în plus faţă de perioada de început
Răspuns: Am înţeles că trebuie să laşi de la tine, să faci concesii publicului îndoielnic , sau în speţa de faţă juriilor,să faci gălăgie, să te dezbraci de decenţă, să-l înjuri pe Băsescu de cinci milioane de ori pe zi, altfel rămâi singur. Pardon asta era                                                       
Starea de dubiu.
Răspunsul ţi-l dai când te uiţi în oglindă şi te recunoşti, integru,adevărat cu umorul şi originalitatea mustind. Tu eşti adevăratul juriu. Iar dacă nu câştigi la SuperBlog recunoaşte că n-ai fost cel mai bun, o să mai ai ocazia.

Şi pentru că am tras mănuşa şi de pe ultimul deget s-o aruncăm Blogosferei.Miza e uriaşă într-un teritoriu imens, o lume paralelă în care înveţi tot timpul. Dar nu doar libertatea şi competiţia, cucerire continuă de spaţiu şi timp sunt atributele blogosferei. Sunt şi războaie, hackeri, câmpuri minate, clasamente mincinoase, junglă cu toate-ale ei. Lucrurile încearcă să se aşeze. Valoarea este a celor care aduc creativitate, care lasă ceva în urmă original şi bine prezentat. Cei mai mulţi copiază şi n-au idei, se mulţumesc cu produsul gata făcut dacă-i mai schimbă ambalajul se cred deja geniali. Nu e prea multă ordine şi nici rigoare , dar a intervenit în joc banul şi sunt premizele sfarsitului perioadei romantice.
Stare de dubiu: Nu cred că cineva va mai putea sa controleze blogosfera. S-au pierdut limitele şi suntem abia la început.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 68 puncte