Climate

            Scriam, nu cu mult timp în urmă, un text care nu ştiu din ce motiv nu s-a numărat printre postările de blog. Eram în interiorul unui ceas al după amiezii. Doamna Markel îşi număra likeurile pe facebook. Martorul cheie audiat la parchet în stare de şoc, număra muşcăturile câinilor în ochii lui Andrei. Simona Halep revenea în meci şi câştiga prin abandon: 3/6. 7/6. 3/0, numărând dublu de fericire, nevenindu-i să creadă, cele 3 ghemuri din ultimul set al partidei cu Anastasia Pavlyuchenkova de la Tokio. Din păcate s-a ciocnit cu Venus...

            Valeriu Zgonea îşi pusese casca albă de miner şi pescuia în lacul cu cianură de la Roşia Montana, numărâd voturi. De unde peşti?... La DNA Sorin Alexandrescu număra urmele motanului în dosarul şpăgii. Angajaţii din sănătate ieşiseră în stradă şi se numărau reciproc(numărătoare comparată nu cumpărată) cu finanţiştii de pe geam de la minister, care socoteau nedumiriţi şi nu înţelegeau de ce nu pică 6% din cer.

            Un ins maidanez lătra numărând pe lista lui Arşinel, iar comisia specială a parlamentului, număra ordinea la audieri a tridentului SRI, SIE, BOR, că nici Dumnezeu nu mai ştie unde sunt frâiele momentului. Măcar că El nu se ia după vorbele deşirate ale premierului.

            Au mai trecut zile. Vitrinierul a aşezat frunzele îngălbenite pe jos şi sprijinit just pe vânt, numără până la cinci gratiile în aşteptare, ale mogulului. Se aud păsările călătoare  pleacând din Partidului Conservator spre ţările calde.

            Ştim noi ce vine? Cât de calde rămân şi ţărmurile useline, cu clima asta în schimbare?

Dovleacul n-are seminţe. Pamflet

            De ani de zile Felix se luptă cu justiţia în cazul ICA, precum porcul cu dovleacul.             

            Şi-a pus râtul de fier în funcţiune şi cât e ziua de lungă, demonstrează prin curtea fostului Institut de Cercetare al Agriculturii, ca un miner de suprafaţă, neapărat cu Antenele după el. Filmat din faţă, ameninţă că intră în greva foamei, rostogolind dovlecul şi susţinând că acela e un abuz al statului, nu un harbuz şi justiţia nu are ce căuta pe proprietate lui. Nu strică el că s-a dovedit dovleacul de aur când l-a rostogolit. El l-a cumpărat de la tarabă şi l-a plătit cinstit.

            Se pare că telepatic cineva i-a şoptit, dar asta nu s-a dovedit.

            Azi justiţia ar trebui să spargă dovleacul. Mircea Badea, Dana Grecu, Radu Tudor, Oana Stancu, Ursu, Razvan Dumitrescu, Sandra, Ciuvică şi pastorul protestant, stau atârnaţi pe gardurile tribunalului. E important dacă judecătorii vor descoperii sentinţa. Sămânţa de scandal. O Ciuvică la streşină îşi punea dorinţe:

            – Liniştiţi-vă că dovleacul n-are seminţe!...

Lansări

            Ieri la Muzeul Literaturii Române, în Sala Rotondă, nu a venit nici o televiziune. Prinşi de priorităţile momentului, toţi reporterii de teren alergau probabil cu limba scosă în exerciţiu funcţiunii în locuri mult mai reprezentative pentru gustului public.(Am fost tentat să scriu gustul public al faunei, dar m-am abţinut la timp).

            Măcar de s-ar fi angajat cu toţii în serviciile de ecarisaj ca hingheri, maidanologi, numerologi, psihochinologi sau mai ştiu ce alte posturi a legiferat în structură senatorul câinilor, Marius Marinescu, să-i inventarieze, să-i prindă, să-i ducă în adăposturi şi să-i trieze pe specii şi rase pe toţi maidanezii: maidanezii-maidanezi, maidanezii- soubiz, maidanezii hahalere, sau maidanezii cu tichie de politician. Fie şi fără eutanasie! Să ecologizăm odată străzile ca să putem începe revoluţia europeană a Bucureştiului, pe care primarele Oprescu a promis-o, dar e obligat să o ţină în sertare. Nici nu ar avea cum s-o aprobe în Consiliu şi să dea drumul la lucrare, până când ăştia de la Roşia Montana nu se dumiresc ce vor.

            Vă spun că în principiu reporterii şi-au ales greşit locul, n-au avut fler. Puteau să ajungă totuşi şi la Muzeu (literatura la muzeu?), să-l întrebe pe Nicolae Sirius, japonezul nostru, la ei acolo în ţara soarelui răsare, cum au scăpat de câini?

            Cer scuze publicului select care a participat sub egida noii Filiale Bucureşti Proză,  la evenimentul lansării a două cărţi de excepţie: Impala _ Ştefan Dorcoşan şi Amintirile unui însingurat _Nicolae Sirius, dar deocamdată nu mi-au parvenit pozele şi fără imagini nu-i aşa nu te crede nimeni.

            P.S. „Fotograful” meu, poetul Aurel Sibiceanu, s-a luat cu vorba(nu spun cu cine)...şi întârzie.

Lac de umbră

Lac de umbră

 

Cum cad literele ca nişte frunze în somn

Copleşit de toamnă copacul singur
şi-a scuturat chipul
într-un lac de umbră.
Hieroglife inconsistente,
ruginitele semne foşnesc.
Scrisul, bastonaşe şi linii frânte,
nu rămâne pe frunzele moarte,
sfârşeşte cu ultimul pas.
Doar timpul e veşnic.

În căsuţele goale
atârnate de crengi, ale păsărilor
înfloreşte fluierul vântului

Diluvii USLine

            Uluit şi neputincios, ca un umil bec aprins, pâlpâind în faţa valului negru al unui tsunamii care se apropie, ascult vorbele mincinoase ale premierului deversate din televizor. Insul mă zăpăceşte zilnic zâmbitor, susţinând că minciunile lui dintr-o mie de motive nu sunt nocive, sunt simple floricele de porumb, în cel mai rău caz, adevăruri speculative, replici inofensive date minciunilor năucitoare ale preşedintelui.

            Bâzâie filamentul în becul de pe stâlp şi sticla e gata să se facă ţăndări.

            Limba premierului zburdă descriind mari volute pe un fel de hârtie adezivă de prins muşte. Întreaga reţea integrată a aparaturii de înregistrare a dezastrelor, e paralizată, pentru că din direcţia opusă ameninţă coşmarul somnambul al autoproclamatului prezumtiv viitor preşedinte, retras momentan într-un mic recul în Elveţia, să-şi mai scuture napalmul de pe cuvinte, de dragul păcii în USL.

            Navighez între două dezastre pe o plută de piatră cu un bec filând, inconjurat de cianurile Roşiei şi parcă mi se pare că văd în zare licurici zburând între Piaţa Universităţii şi Palatul Victoria.

            Trag nădejde să nu fie o amăgire prea mare!