vineri, 10 ianuarie 2020

Remake. Miţa Biciclista şi democraţia consolidată


          

           Nu e treaba mea, nu am inventat cuvântul ăsta păcătos, deci în faţa nimănui nu pot răspunde eu, dacă e să răspundă cineva să fie cine l-a  inventat, sau cine contribuie la tonusul colectiv mare al unei naţiuni care iacătă se înghesuie cu ochii bulbucaţi să caşte gura când apare El/Ea pe micul ecran pe post de curvă TV. Altădată la Crucea de piatră, marii bărbaţi intrau discret, să lase un ban la buget şi astfel să contribuie la prosperitatea neamului.

          Da, s-au schimbat vremurile, vremuim şi nu mai ştim să guvernăm nimic. S-a schimbat şi omu, s-a amestecat sexul, unii de bună voie l-au remixat la Ciomu(!)… În democraţia consolidată, nu mai ştii cocoşul dacă e băiat sau fată , Te schimbi nu stai ca bibeloul pe mobilă aşteptând vara în fiecare dimineaţă să-ţi cadă oul ca para mălăiaţă, să-l baţi la pişcoturi… Femeie fi bărbată! Umblă  cu felinarul roşu din poartă-n poartă după voturi, ia-ţi în mâini propria soartă n-o da la câini,  vezi-ţi de drumul tău! Cel mai rău ajungi parte vătămată nobilă. E scris în destin, să scurtezi cuţitele lungi!...

          Zilnic apare la televizor, sclipitor/sclipitoare, ca un soare cu dungi/ca o lună nouă, ruptă-n două când plouă, să-şi verifice cum dă orgasmul la popor şi să-şi valorifice plenar, potenţa certificată de politician gregar, neconflictual, însoţit/însoţită de alaiul de analişti cu vână de bou şi de ziaristele şturlubatice abia ieşite din ou, recitând Tristele lui Ovidiu şi udând batistele la urechişti

          Pe meleagurile noastre doar Miţa Biciclista a mai trăit un asemenea succes:

          „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau  încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”

          Ce s-a schimbat de atunci? Doar superba bicicletă, cu o masina de lux şi escorta, iar în cap, în loc de acele încrucişate a la Madame Butterfly, se poartă cu fală ace cu gămălie, iar la piept o broşă mare cât inima de porumbel.

          De la o vreme drumurile la televiziuni parcă s-au mai rărit. S-a săturat şi lumea de minciuni şi optuzisme trucate.

          Chiriac puiule, nu fi trist, mai sunt televiziuni onorate de onorariu... Încă nu-i naufragiu. Dar să ştii de la mine, am premoniţii că la sufragiu, şeful rămâne deasupra Miţii...

joi, 2 ianuarie 2020

20:20





Ascult cum curg literele,
desperecheate
precum clipocitul unei ape,
despletindu-se
şi împletindu-se
în ochiuri vii,
ocolind muchiile
pietrelor
şi îmblânzindu-le,
mângâiate
de stropi argintii.

Dacă pietrele n-ar mai fi
şi nici prietenii,
cine le-ar asculta,
cine le-ar mai citi,
să-ţi dea, sau
să nu-ţi dea dreptate?...
Demult s-ar fi
retras apele,
sau ar fi rămas,
aproapele tulburatele
litere, pustii…

La mulţi ani prieteni! Tot binele!
Un 20:20, egal cu sinele!

vineri, 27 decembrie 2019

Leru-i ler





Bulgăre de taină

cât o lacrimă de stea,
s-a pogorât din cer

ca o haină
peste casa mea,
lerui ler,
lerui ler.



Intraţi şi vă bucuraţi!
Vinul e bun în pocale,
clocotesc sarmale-n ceaun
Poftiţi de

colindaţi,
leru-i ler

de Crăciun!

joi, 26 decembrie 2019

Scrisoare lui Marian Ilea… Fotografii miscate




Reclamă de Crăciun la Guşterele…

În care autorul îi scrie o scrisoare prietenului său Marian Ilea

Sunt deja patru ani de când i-am dat nume de cod, Guşterele, şi mi-am luat mâna de pe el. De la primul episod i-am zis animalului, „ridică-te şi umblă(!)” A avut totul la botul calului dinadins, până ce mi-am dat seama şi m-am convins că-şi poate duce singur la gură zeama din lingură. E o fiinţă suficient de dotată, la trup și spirit curată, și pregătită să-şi ia hamul şi praştia.
Mie animalul mi se pare de un soi special, clasic şi modern la un loc, în respectul tradiției, dar mai ales original-echivoc. Nici lup, nici miel, doar că trebuie să ne grăbim să-l recunoaştem la OSIM ca animal de paradă, că la scriitori, în Uniunea de cult din ogradă, pare să se închidă prăvălia dacă și “amantul colivăresei”, Radu Aldulescu, şi-a găsit pălăria gravidă, evacuată în stradă sub bradul împodobit cu zăpadă.(E drept, s-a întâmplat mai vremescu!...)
Din păcate e o vreme apatică, pe fond de criză și schimbare climatică. Suferinţa mea tipică de scriitor, e că nu se multiplică la tipar suficiente ouă de guştere, cât ar fi necesar, să împuieze!... Și alea care sunt, n-are cine să le încondeieze…
Nu ştiu cum s-o fi numind şi cât ţine tinereţea la guşteri!... Ce ştiu sigur e că marea guşteriadă încă n-a început şi mă cuprinde tristeţea! Va trăi periculos!... Nu e marfă nu se vinde!... Notorietatea e jos şi nu mă surprinde, n-are cum să crească(!) între oameni ciudați care n-au timp să citească.
L-am învăţat să nu întindă mâna la capul podului să cerșească şi nici să iasă cu vreun critic la masă în vreo cârciumă dubioasă, să achite el nota, cash sau cu cardul. Plăteşte criticul dacă vrea să vadă leopardul…
La fel, când intră în sediul unei reviste literare să nu se închine figurilor obosite, triste şi cuminţi în mediul lor de consacrare, că acolo nu-i Mecca, dar nici Las Fierbinţi şi redactorii nu sunt sfinţi, să faci sluj în faţa lor, nici la Bucureşti, nici la Cluj şi nici la Baia Mare!
Tu s-o cauţi pe Rebeca, fata romanțioasă cu buzele abia atinse de ruj şi să-i oferi o cafea Jakobs alintaroma, doar atât! Să nu sari între sânii ei ca fantoma, sau s-o muşti de gât, că dă al dracului de urât!
Ştiu eu dacă voi fi ascultat? În prezența ei, poate să devină turbat!
Am semnale că Gușterele nu se lasă din mână la citit. Se oferă cineva, vreun director de editură să-mi împlinească visul şi să investească în cultură de Guştere, 500 de ouă, într-o nouă ediţie? Eu sunt pregătit cu manuscrisul şi cu ceva muniţie, cincizeci de pagini în plus în a treia ediţie…
Are cineva cheia? la 500 de exemplare tipărite sunt dispus să nu dau şi să nu primesc nici un leu…
Această reclamă am trimis-o, sau urmează să o trimit eu, câtorva prieteni, printre care Firiţă Carp, Daniela Toma, Stefan Mitroi, Constantin Marafet şi Romeo Ioan Roşiianu nadă pentru peştişorul de aur. Poate că nada nu se va topi bulgăre de zăpadă şi într-o zi voi primi un semn…
Ţi-am scris acestea, prietene Marian Ilea, pentru că ai vorbit despre mine atât de frumos (cu Romeo Ioan Roşiianu) la Baia Mare, acordându-mi, cum rar mi se întâmplă mie, în Al cincilea anotimp, un premiu pentru poezie, fără să citeşti Guşterele. Am găsit în bibliotecă un ultim exemplar, ţi-l trimit! Promit că pe tine am să te trec în listă, lângă Adrian Alui Gheorghe şi Adrian Suciu, ca lobby-ist.