Vânzǎtoarea de iluzii

Notǎ: Rǎtǎcind pe blog, am descoperit un text melancolic, potrivit încercǎrii de a împlini duminicǎ un numǎr de înger. 66. L-am luat cu grijǎ (textul) și l-am așezat în vers

– Bunǎ dimineaţa fatǎ frumoasǎ!

Aș dori un soare blând,  

blond ca tine.

– Cu toatǎ dragostea, dar mai nainte

domnul Bond a cerut pentru sine

soarele fierbinte.

A doua zi m-am trezit

mai devreme, în faţa tejghelei

cu un braţ de tǎceri în poeme.

– Bunǎ dimineaţa fatǎ frumoasǎ!

Am o comandǎ

neonoratǎ de ieri.

– Domnule drag, cuptorul

a rǎmas cu ușa blocatǎ

azi noapte.

M-aș simţi vinovatǎ

sǎ-i ofer clientului

plǎcerile rǎscoapte.

N-am mai intrat în magazin

am renunţat de mult

sǎ cumpǎr iluzii.

În faţa casei, duzii

s-au înǎlţat

pânǎ aproape de cer.

Peste drum locul

a devenit auster.

Am deschis cu mirare ușa.

Dupǎ tejghea, pǎpușa din vis,

vânzǎtoarea mea,

se fǎcuse scrum...

Dandana la guvern

          Guvernul a devenit un institut de sondare în opinia publicǎ. Mǎcar pânǎ se alege președintele în republicǎ, nu mai e guvern! Tot aruncǎ întrebǎri în infernul din piaţǎ: „Ce-ar fi dacǎ i-am bǎga la pușcǎrie pe ziariști în fiecare dimineaţǎ? Sǎ-i învǎţǎm sǎ tacǎ, sǎ fie mai optimiști, sǎ nu mai transmitǎ stres naţiei informând siniștrii cǎ i-ar fi vǎzut pe miniștrii de la culturǎ sau mediu cu raţa-n gurǎ, înǎbușitǎ, pe Dristor Strasse și pe ea scria mitǎ? Vǎ jur cǎ n-o furase!”

          Publicul, oripilat peste mǎsurǎ și indignat, cere raţa, pe varzǎ sau în aspic și capul ministrului de la mediu, altceva nimic!

          Ca sǎ nu piarzǎ voturi, se implicǎ premierul și explicǎ de zor, apǎsat și rar, la televizor, cǎ raţa n-a fost mitǎ ci un exemplar simulat de cioarǎ vopsitǎ, necesar în democraţie. iar presa e liberǎ în continuare sǎ scrie.

          S-au strâns în conclav strategii: și Silberstein, și Teodorescu, și Mitch Stewart, și Sultănescu. Nu mai poţi mișca împotriva legii cǎ ajungi la DNA. Mai avem o sǎptǎmânǎ. Lucrul poate deveni grav. Dacǎ nu le dǎm în mânǎ o vrabie, zboarǎ cioara de pe gard.

          Dincolo de gardul vopsit, premierul, neliniștit ca un leopard, bǎtea fierul ca sǎ-l ţinǎ încǎlzit, s-a gândit și s-a luminat în priviri. „Ce ne-ar unii pe corabie (nu se putea dezlipi de marinar!) în cuget și-n simţiri?...  Le-am putea da în dreapta, o sabie și în stânga, scutul și le-am sugera: Români treceţi Prutul! Sigur cǎ atunci m-ar vota.”

          – Și lui Putin ce-i spunem dupǎ scrutin când ne-o lua la stors? Ne face oale și ulcele!

          – Cǎ, am cules micșunele și ne-am întors...

S-a suspendat suspendarea Google +

          Nu cred cǎ vǎ mai amintiţi comflictul meu internaţional cu un vameș ungur care mi-a ridicat din mașinǎ șase litrii de ţuicǎ de prunǎ a-ntâia din zona Piteștilor, pe motiv cǎ ţuica nu are certificat de înmatriculare în comunitatea europeanǎ și mi-a dat amendǎ. Degeaba mi-am folosit toate argumentele diplomatice, i-am explicat cǎ lichidul e medicamentul tradiţional românesc pentru frecţie, un fel de injecţie cu acupuncturǎ și e doar pentru consumul meu personal, stǎteam douǎ sǎptâni în Olanda de conjuncturǎ și n-aș fi vrut sǎ schimb tratamentul.

          El, tuciuriu cu mustǎţǎ, a rǎmas inflexibil de gheaţǎ, înconjurând momentul cu un zid chinezesc viu. Pǎrea sǎ nu înţeleagǎ o boabǎ românește. În diplomoţia mea, vrând sǎ-l îmbunez, crezând cǎ e și el om i-am zis rom nu ţigan, ca la carte. Nu era necesar, mi-am dat singur în van foc la valizǎ stârnindu-i mândria, susţinea în englezǎ ca e ţigan ungur și-și face doar meseria. Pentru ţuicǎ n-are cum sǎ-mi dea vizǎ. Desfǎcuse ușor dopul de la un vas și mustǎţile i se învârteau ca un sonar în vânt. Mirosea sfânt a izvor de prunǎ, tuleu gras. A tras un gât și-i vedeam omuleţul cum se mișcǎ rar, în sus și-n jos. Mai mult de-atât, am încercat omenește, frumos, sǎ-i propun jumǎtate - jumǎtate și mi-a rǎspuns clar romǎnește, întorcându-mǎ pe dos:

          – Nu se poate! Ţuica din vase la mine și chitanţa la dumneata! Atunci mi-am dat seama cǎ ungurul își lǎsase mama, la Constanţa.

          Am relatat evenimentul pe blog cu lux de amǎnunte și așa am dat de belea. M-am trezit olog, suspendat de Google + pentru discriminare.

          S-o luǎm pe rând. Nu l-am înjurat de mamǎ cu voce tare. L-am înjurat în gând. Și raţional, mama lui trǎia în ţara mea, deci nu era conflict internaţional. În viaţǎ însǎ treci și prin așa ceva! Ce era sǎ fac? Am parcat cuminte și eu într-un garaj ca marinarul, așteptând. Numai cǎ pentru mine nimeni n-a declanșat vre-un referendum. În primul rând cǎ nu eram președinte.

          Dar sǎ vǎ dau vestea cea mare. De asearǎ nu mai am suspendare! Pasǎrea ceţii zboarǎ din nou. Am primit fericit mult doritul cadou! Am aprins la eveniment lumânǎri de cearǎ. Aștern pe moment și ceva mirǎri, tot îmi pun întrebǎri.

          ...O fii cadou electoral de la guvern? Sǎ fie ciubuc otrǎvit de la Hrebenciuc? Microsoftul lucreazǎ? Dacǎ vine DNA-ul?... O fi mitǎ?

          Ce mai conteazǎ. Sǎ fie primitǎ!

Lamentaţia unei politiciene talentatǎ

       

   „De stânga sau de dreapta?...” „Nu, de centru!”

          Nu cǎ ar fi fost mai multǎ ordine și disciplinǎ! Stǎteai cuminte la cozi; pentru carne, ouǎ, lapte, benzinǎ. Împrejurarea e cǎ s-a pierdut mǎsura și nu mai e nimeni ca înainte, sǎ-ţi dea cât poţi duce. Mulţi au priceput cǎ democraţia in nuce, cu gura, e ca sǎ iei cât poţi fura! Lucrurile sunt mult mai simple acum, e o singurǎ coadǎ, peste drum, la DNA.

          Ai carte, ai parte! Perdea de fum rǎspânditǎ-n popor. O prostie banalǎ doveditǎ, gaurǎ în visteria personalǎ. Vremea cǎrţilor e la pușcǎrie nu la școalǎ! Acolo e timp berechet sǎ devi scriitoare genialǎ. Și ce dacǎ nu știi sintaxa, mare scofalǎ! Nu dai din picioare ca gǎina-n porumb. Gǎsești remediu! Uite ministresa Plumb de la mediu, ea cum s-a descurcat și-a plǎtit taxa automobilisticǎ în Bulgaria? Ce te încurcǎ?

          Lǎrgești aria lingvisticǎ și scri romanul în limba turcǎ. Decisǎ.

          Mare atenţie cu volanul când optezi sǎ oprești în stradǎ. Ca regulǎ cǎ n-ai plagiat, parchezi doar pe zona interzisǎ sǎ se vadǎ cine ești și cu cine-ai votat, sau votezi...

          Nu ști semnele în oraș?... Nu te-ncurci curcǎ-n lemne, de nebunǎ! Cum urcǎ ieri Andreea Paul Vass la tribunǎ și strigǎ-n gura mare, cǎ la soare te-ai puteai uita, da la Ponta ba!

          – Mǎ Vasile, s-o opreascǎ cineva!

Singapore. Ultimul dans

        Prea drasticǎ, învǎţǎtoarea a pedepsit parcǎ un elev obraznic care începuse sǎ-și ia nasul la purtare. S-ar putea spune și asta, dar n-ar fi drept pentru cǎ Simona este cea care a tras-o dupǎ ea în finalǎ pe Serena și i-a oferit șansa sǎ-și apere coroana. Din pǎcate românca noastrǎ nu a putut duce pe umeri povara umbrei celei mari și mintea i s-a întunecat de propria strǎlucire. Blocatǎ mental i-a dat prilejul Serenei sǎ restabileascǎ în tiparele ei ordinea fireascǎ pentru moment a lucrurilor.       

          Cu ce a rǎmas Simona din meci? Înainte de orice, cred, cu privirea grea, încǎrcatǎ de urǎ, și furia cu care lovea mingea de dincolo de fileu cea umiltǎ de îndrǎneala unui muritor de rând, de a o fii zdrobit în prima partidǎ.

          Nu știu dacǎ tâlcul acelei uitǎturi fioroase a dat-o înapoi, dar sunt convins cǎ seninul privirii Simonei nu va putea fii niciodatǎ atât de feroce.

Altele sunt armele ei. Din pǎcate azi reglajul fin nu a funcţionat la parametrii și dupǎ primele ghemuri, când s-a rupt echilibrul, braţul încordat a trǎdat-o mai ales la serviciu.

          Cu ce am rǎmas noi din meci? Cu mândria de a fii fost, alǎturi de ea, priviţi cu respect și egali cu cei mari.

          Comentariile ulterioare ale Miticilor care de ziua lor își vor da în petec, cârtind cǎ ar fi trebuit s-o piardǎ la masa verde pe Serena, fǎcând blatul cu Ivanovici, doar în douǎ seturi, nu fac doi bani. Sǎ-i lǎsǎm pe aceștia cu Hrebenciucii și like-urile mincinoase în mocirlǎ lor.

          Dea Domnul sǎ putem privi lumea prin ochii ei!

Elemente de optimism

          Ninge. Peste toate relele lumii se așterne albul zǎpezii, pretutindeni egal cu sine, echilibrând balanţa. Prima zǎpadǎ, cu toate necazurile ei, ne încǎlzește sufletul cu suflul copilǎriei care ne strǎbate, ecou nevǎzut, furnicându-ne ecranul minţii și acoperindu-l cu inconsistenţa fulgilor ce se cern de undeva de sus. Admitem cǎ ni se mai dǎ o șansǎ într-o paginǎ nouǎ sǎ putem încǎ o datǎ fiecare sǎ ne scriem cartea de la început.

          Am deschis fereastra și m-am trezit lângǎ mine cu Alexandru, agitându-și degetele ca niște aripi de fluture și încercând sǎ prindǎ fulgii ce se topeau pe mânuţele lui.

          Azi e Sfântul Dumitru. Pe Alexandru îl cheamǎ și Dumitru. Oare pentru el sǎ fi venit zǎpada mai devreme, ca sǎ repare greșeala și el sǎ înceapǎ sǎ scrie cuvinte pe pagina lui?

          Minuni s-au mai vǎzut!

          Am scris povestea lui Alexandru în multe locuri pe acest blog. Nu e simplu în nici o luptǎ, de orice fel. Dar cât timp elementele de optimism sunt mai multe, meritǎ sǎ te lupţi.

          La mulţi ani Alexandru Dumitru! Sper din toatǎ fiinţa mea sǎ izbândești.

Singapore. Un tenis de vis

         6-2/ 6-2 cu Radwanska.

         Un tenis de vis! Un tenis de vis! Un tenis de vis! La ce bun alte cuvinte? Simona a fost cu adevǎrat selfie, iar în fotografia de zânǎ bunǎ, trimisǎ de peste mǎri și ţǎri, zâmbetul ei ne-a încǎlzit inimile. În momente grele pentru naţiunea rǎscolitǎ de orgolii mǎrunte, ne-a mai unit odatǎ în bucurie și mândrie ca un erou providenţial. N-aș fi crezut cǎ mai e posibil sǎ ne bucurǎm împreunǎ.

          Nu vreau sǎ exagerez lucrurile și sǎ alunec pe un teren minat.

Sǎ-i dǎm șansǎ acestui copil minunat sǎ iubeascǎ România, înalţând pentru noi tricolorul din sufletul ei, pe culmi.

          Mâine va fi mult așteptata finalǎ. Mai are doar un pas de fǎcut pentru ca s-o așezǎm pentru totdeauna unde-i e locul, lângǎ Nadia. 

         Știţi ce-au spus zeii. Sǎ avem încredere în ei!

Singapore. N-a fost amurgul zeilor

          La debutul primei semifinale de la Turneul Campioanelor, picatǎ din lunǎ pe dreptunghiul unui lac îngheţat, o lebǎdǎ neagrǎ, Serena Williams parcǎ nu se trezise din somn. Pe gheaţa aceea subţire nu venise o patinatoare, ci o balerinǎ de categorie grea. Cealaltǎ lebǎdǎ, argintie, Caroline Wosniacki își executa piruetele harnic și cu graţie. Scurt setul. 6-2.

          Setul al doilea începe altfel, dintr-o altǎ poveste.Un ghem devastator în faţa ochilor se desfǎșoarǎ, încheindu-se cu un strigǎt ca un triumf al trezirii din somn. Ne rǎmǎsese în imagine copacul acela smuls din rǎdǎcini când s-a descǎrcat marea campioanǎ pe biata rachetǎ care nu reușise sǎ înţeleagǎ nimic.

          Ce lanţuri îi legaserǎ braţele? Ce blestem se rupsese o datǎ cu racheta, doar zeii știu, dar sigur pe teren se dezlǎnţuise o altǎ jucǎtoare. 6-3. Și Serena pleacǎ la vestiare sǎ stabileascǎ cu scenaristul detaliile setului decisiv

          Decisivul e strâns. Se pare cǎ serviciul Serenei face diferenţa: 1-0. Apoi Wosniacki salveazǎ break-ul cu o minge care ridicǎ sala în picioare.

1-1; 2-2 și 3-2 pentru Wiliams. Un ghem superb cu tremolouri vocale de ambele pǎrţi. Duelul este fantastic și frunte lângǎ frunte, cele douǎ rachete danseazǎ împreunǎ susţinând mingea galbenǎ ce parcǎ nu vrea sǎ cadǎ din pom. Dupǎ câteva ratǎri și trǎdǎri ale fileului, lebǎda argintie face break-ul la 6-5.

          În pauza dintre ghemuri, bǎtrânul Wozniaki își sfatuiește fiica sǎ uite cǎ servește pentru meci și sǎ fie selfie.

          N-a fost ea însǎși. Marii campioni sunt cei care rezistǎ. Poate ca Serena în clipa asta rǎmâne cea mai mare. Tie break-ul așa a stabilit. Dar mǎ grǎbesc acum. Simona este cea care vine.

          Sǎ mai menţionez declaraţia de mare bun simţ a campioanei.

          „Mi-a pǎrut rǎu de Caroline. Merita sǎ câștige!”

Singapore. Verișoarǎ Serena

          Da, e așa cum au prevǎzut zeii! Trebuia ca Simona sǎ piardǎ meciul cu Ana Ivanovici ca sǎ poatǎ câștiga finala. Vezi articolul meu  Ghemul buciucaș în care am beneficiat de ceva informaţii pe surse. Ce, nu pot avea și eu o cârtiţǎ acolo sus, la zei?

          A fost o partidǎ ușor ciudatǎ. Nu pot spune cǎ Ana Ivanovici nu a meritat victoria, ba dimpotrivǎ. Ea a ars ca o flacǎrǎ mai ales în primul set. Simona noastrǎ mi s-a pǎrut nehotǎrâtǎ, parcǎ avea în minte rezolvarea problemei, dar se încurcase la calcule. N-ar fi vrut, nici s-o scoatǎ pe Serena, supǎrând organizatorii, nici sǎ piardǎ la sârboaicǎ, nici sǎ oboseascǎ prea tare și nici sǎ supere zeii, mǎ rog. Bag seamǎ citise articolul meu de pe blog.

          Pe teren, Ana a încercat de toate ca s-o înduplece pe româncǎ. Și scurte, și lovituri plate, a vorbit românește: „Haide, haide!”Înainte, înapoi, i-a fǎcut și semne obscene, a cǎzut în genunchi, numai cǎ Simona și-a adus aminte cǎ avea un unchi în america și n-a vrut sǎ-i dea sârboaicei setul doi.

          Se putea isca o crizǎ globalǎ. Punea în pericol parteneriatul de ţarǎ, nu mai vedeam noi niciodatǎ scutul de la Deveselu! Nu mai visam: „Români treceţi Prutul sǎ jucǎm la Chișinǎu alunelul!” Și odatǎ, un gând i-a strǎfulgerat rǎrunchiul servind un as:

          „Dacǎ Serena îi era verișoarǎ? Cǎ nu știa bunǎoarǎ pentru cine a rǎmas și cu cine s-a însurat unchiul în lumea nouǎ?

          Rezolvǎ ele douǎ problema în finalǎ.

Doar o clǎtinare. Un fel de replicǎ.

          „Cu mare dezamagire în suflet domnule Ionescu consider ca hoti sunt peste tot: în salǎ, pe scenǎ. Eu sunt sǎtul ca numai unii sa fie arataţi cu degetul. Facebook a devenit studio electoral de la o vreme și imi este o lehamite cumplitǎ când încep sǎ îl rǎsfoiesc. Astǎzi a început cu Pasarea ceţii. Mi se pare cǎ trǎiesc o mica epoca fascistǎ. Lǎrgiţi spectrul. O sa vedeţi toatǎ pǎdurea. Și cea din stânga și cea din dreapta, ca recomandare. O searǎ plǎcutǎ. Ps: scrierile despre tenis le iubesc și evident poeziile;)”

*

          Este comentariul la care mǎ gândesc de câteva zile. Tânǎrul acela pe care îl știu cu bun simţ și sensibil, mi-a clǎtinat convingerile cǎ nu poţi trece prin viaţǎ fǎrǎ sǎ ai atitudini civice, de parcǎ nu te-ar deranja nicicum implicarea dezastruoasǎ și murdarǎ acum, a politicului. Aș putea rǎspunde mǎrunt cǎ sfatul de a-mi lǎrgi spectrul ca sǎ vǎd toatǎ pǎdurea, și cea din stânga, și cea din dreapta și-a pierdut obiectul dupǎ ce diversele drujbe ale Dumnezeului atoatecuprinzǎtor, a chelit munţii, iar versanţii au luat-o la vale.          

          Aș putea sǎ gǎsesc, multe alte subterfugi pe unde sǎ mǎ strecor și sǎ mǎ prefac a nu vedea rǎul. Sǎ mǎ las orbit de minciunǎ, de parcǎ picioarele ei bronzate și lungi, le-aș putea transcende unei femei frumoase, iar hoţilor, ca o deplinǎ înţelegere a democraţiei, sǎ le las libertatea exprimǎrii gângave pe scena parlamentului sau la televizor, în numele negustorilor cinstiţi care au ridicat naţia.(Ce era sǎ-i facǎ dacǎ au gǎsit-o pe jos și a nimǎnui?)

          Aș putea sǎ iau like-uri pe facebook-ul fascistoid discriminând violenţa de limbaj, demagogia socialǎ, intoleranţa, îmbǎtându-mǎ cu apǎ rece, construind metafore și scriind eventual despre tenis. (Mai e puţin și începe meciul de azi al Simonei Halep). Înlocuind mǎnunchiul de nuiele cu un buchet de flori.

          Mulţumesc frumos, mie îmi place whisky-ul și nu trǎdez, strig în continuare. Vorba aia care circulǎ. Cicǎ un om în deșert vede o fântânǎ și strigǎ:

          –Apǎ, apǎ apǎǎǎ! Imediat iese unul din fântânǎ și zice:

          –Unde, undee?

Singapore. Ghemul buclucaș.

          Mulţumim Bouchard. Ai luat primul ghem Serenei din prima încercare, netezind drumul Simonei în semifinale. Nu aveam nevoie de mai mult ca sǎ fim liniștiţi în meciul de mâine. Pentru cǎ vin aici cu prezicerile mele infailibile. Cine m-a urmǎrit de-a lungul timpului știe cǎ rareori am greșit. În aceastǎ secundǎ când scriu, la Singapore, Serena Williams a servit cu 205 km pe orǎ. UAU! Fantastic!,

          Dar sǎ revin la rolul de guru. Cum spuneam, în viziunea mea Simona poate sǎ câștige la cest turneu patru meciuri. Atât are îngǎduinţǎ de la zei. Dacǎ ar pierde meciul cu Ana Ivanovici și câștigǎ pe ultimele douǎ, ar deveni marea campioanǎ a turneului, chiar dacǎ ar trebui sǎ o învingǎ a doua oarǎ pe Williams în finalǎ. Calculele spun însǎ cǎ Williams ca sǎ se califice, stǎ la mâna Simonei. Ea ar trebui sǎ câștige mâine mǎcar un set. Nu-mi permit sǎ-i dau sfaturi Simonei, ea își face strategia cu antrenorul ei Wim Vissette, dar dupǎ cum o știm, ultima decizie o ia, minge dupǎ minge, singurǎ în teren.

          S-a terminat meciul Serenei. 6-1/ 6-1. Bouchard și-a depǎșit norma cu un ghem.

Singapore. Ziua patra

          Un meci cu un istoric simplu, de un nivel bun, între douǎ valori incontestabile, cu schimburi lungi de mingi, ca între douǎ gospodine harnice când scapǎ de la trebi și nu se mai terminǎ de vorbit între ele. A câștigat de data asta Wosniacki, dar și dacǎ era Radwanska nu se fǎcea gaurǎ în cer. 7-5/ 6-3/

          Mǎ uit pe cine au bǎtut cele douǎ în etapa inauguralǎ din grupa albǎ, nimeni altele decât adversarele din meciul urmǎtor, Kvitova și Sharapova, și mǎ pregǎtesc sǎ urmǎresc schimburile scurte de artilerie grea și ignetele celor douǎ. Presupun cǎ va fi un mǎcel. S-ar putea sǎ n-avem prilejul s-o vedem pe rusoaicǎ în turneul acesta, confruntându-se cu Simona. Dar cu Mașa nu ști niciodatǎ

          Dezastru pentru Maria Sharapova 3-6/ 2-6/ cu Petra Kvitova si ramane pe ultimul loc in grupa alba.

Augustin Frăţilă și Gușterele

          Premiul literar „Augustin Frăţilă”- romanul anului 2013, acordat de compania Philip Morris Trading, anunţă cele cinci romane finaliste:
1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013
2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013
3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013
4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013
5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

*

          Nu e greu de vǎzut cǎ romanul meu Gușterele, deșii a participat, nu s-a numǎrat printre protagoniștii calificaţi în ultima etapǎ. La premiul pus în joc, 10000 de euro, era greu de crezut cǎ ar fi putut face faţǎ. Vǎ spun, mult mai bine așa! Altfel cu ce prǎjinǎ sǎ mai ajungi la nasul unui Guștere nebun?

          Intenţia mea, îndrǎzneaţǎ, a fost ca în condiţiile de lecturare obligatorie, Gușterele meu sǎ-l muște de mânǎ pe vreun critic la jurizare, dupǎ care, sǎ ies în piaţǎ și sǎ strig în gura mare cǎ era bolnav de ebola. Având în exclusivitate istoria bolii, speram sǎ fiu consultat, bǎgat în seamǎ...

          Am urmǎrit cu teamǎ presa în ultimele zile. Nu s-a scris nicǎieri cǎ vreun critic s-ar fi îmbolnǎvit. Ori ebola se vindecǎ subit la reptile, ori romanul meu n-a fost citit.

          Pǎcat era un Guștere de 100 de file, nu ditamai varanul...

Doar o glumǎ.
Felicitari celor calificati in ultima fazǎ!

Singapore. Simona cea mare

          Vorbeam pe blogul meu în preambulul acestei superbe victorii despre Ecaterina cea Mare și aminteam de mitul David și Goliat. Putem acum, dupǎ meci, avem dreptul sǎ vorbim de Simona Noastrǎ cea Mare. Este o implinire uriașǎ. Nu sunt epitete care sǎ poatǎ cuprinde plinǎtatea acestei sǎrbǎtori. Cǎci este o sǎrbǎtoare a inteligenţei, stǎpânirii de sine, a sensului vieţii ce câștigǎ victoriile de etapǎ în faţa morţii.

          La un moment dat veneau spre fileu valurile înspumate ale unei Mǎri Negre și neclintitǎ pe plajǎ, o stâncǎ trona liniștitǎ, privind cǎtre larg ca statuia lui Ovidiu. Numai cǎ Simona era vie, alerga și în privire nu scânteiau tristeţile poetului, ci strǎlucirea seninǎ și simplǎ a bucuriei de a învinge. Nu i-a lǎsat adversarei nici o șansǎ sǎ intre în meci. Nu a avut nici o clipǎ de rǎtǎcire. Tot timpul steagul ei a fluturat sus.

          Bravo Simona! Ne-ai dǎruit o razǎ curatǎ de luminǎ în întunericul nedemn din jur, care ne-a murdǎrit...

Simona Halep - Serena Williams 6-0!/ 6-2!/

         In meciul al doilea Ana Ivanovici - Eugenie Bouchard 6-1/ 6-3/. In aceste conditii, in cel mai rau caz, Simonei Halep îi mai trebuie un singur ghem în meciul urmǎtor ca sǎ fie calificatǎ în semifinalǎ.

Singapore. Ziua treia. Incursiuni istorice

          Dacǎ eu aș fi azi Simona Halep, la Singapore într-un capǎt de lume și ar trebui sǎ mǎ lupt cu Ecaterina cea Mare, ţarina despot luminat, cea care a reușit sǎ tragǎ Rusia înţepenitǎ în primitivismul feudal, transformând-o într-o mare putere a lumii moderne, cu siguranţǎ cǎ m-aș ţine de glume și aș vinde pe piaţǎ „buturuga micǎ rǎstoarnǎ...”

          Dar nici eu nu sunt Simona Halep și nici Serena Williams nu e vre-o prinţesǎ nemţoaicǎ inteligentǎ, tenace și cu un nestǎpânit apetit sexual. Ar trebui vulcanului acela înnegrit de soare sǎ-i strecori sub picioare gheaţǎ subţire la mal.

          Mai sunt doar câteva minute pânǎ va începe undeva pe o insulǎ veșnic verde o nouǎ încleștare între David și Goliat.

          Dacǎ eu aș fi Simona aș pierde negreșit. Sper cǎ ea a citit cum se clǎdește un mit!

Curaj Simona nu ai nimic de pierdut!

Singapore. Ziua doua. Lacrimile Sharapovei

            Schimburile lungi, aratau o Wosniacki mai stǎpânǎ pe sine decât Sharapova. Spectacolul este total, sala trǎiește și paticipǎ cu întreaga fiinţǎ. Ușor tensionatǎ rusoaica simte pericolulul și apasǎ cu tot corpul ei, prelungit de rachetǎ, mingea, dar dublele greșeli se înmulţesc. Dincolo apele fluviului se scurg liniștite( Oare existǎ vre-un fluviu în Danemarca?). Setul se terminǎ în tie-break și Caroline își trece în dreptul ei punctual. 7-6.

          Începe setul al doilea. Sensul rǎmâne același, dar nivelul jocului crește. La 4-3 pentru Wozniaki luminile din tavan și-au schimbat pozitia o deranjeazǎ vizibil și cere arbitrei imperativ, n-aș fi crezut-o în stare pe danezǎ, sǎ restabileascǎ condiţiile bunei desfǎșurǎri a partidei. Între ghemuri, cu o voce calmǎ, voalatǎ, antrenorul îi cere Mașei sǎ fie ea. Dar nu e posibil, Sharapova plânge. Lacrimile îi izvorǎsc din ochi.

          Meciul se încinge dramatic. Ţipetele de luptǎ ale Mariei ţin sǎ transmitǎ sǎlii cǎ în fiecare clipǎ în lume se produce un viol. Rusoaica renaște din propria cenușǎ și egaleazǎ la 5. Pare cǎ un destin implacabil n-o trǎdeazǎ niciodatǎ și e 6-5 pentru ea. Din senin, o minge mincinoasǎ cu mult în afara terenului e strǎmutatǎ de un arbitru de linie în teren. Wosniacki devine leoaicǎ, se ceartǎ cu spectatorii care încep sa huiduie, cu arbitra principalǎ, nimic de fǎcut! Zeii restabilesc singuri dreptatea și se intrǎ din nou în tie-break. Caroline, apaticǎ cedeazǎ lupta. E greu sǎ trǎiești în aceiași intensitate fiecare minge.

          1-1la seturi.

          Am mai vǎzut acest meci, pe zgura de la Roland Garos cu Simona Halep. Nimic de fǎcut împotriva Sharapovei. Am închis televizorul și dupǎ o orǎ intrând pe net, nevenindu-mi sǎ cred am constatat cǎ Sharapova, e o femeie frumoasǎ când plânge. 7-6/ 6-7/ 6-2/
In a doua partida  Agnieszka Radwanska - Petra Kvitova 6-2/ 6-3/

Foc pe corabie

          De mare ajutor naţiei – „guzganul rozaliu”! Cu abilitǎţile lui unsuroase și faima de maestru al combinaţiilor, uluitor, astǎzi și-a anunţat demisia din parlament. E un dans pe sârmǎ pe care doar el îl poate înţelege și crede cǎ îl poate juca. A împletit reţeua de la baza marelui sǎu partid, pânǎ sus. Numai el știe urma firului roșu și dacǎ de bunǎ voie a pǎrǎsit pǎienjenișul plasei pe care a întins-o, cu capcane, refugii și noduri încurcate, înseamnǎ cǎ a mirosit ceva. A simţit cǎ DNA-ul a dat de capǎtul firului și procurorii au procurat deja ștecherul ca sǎ-l bage în prizǎ. Guzganii rozalii sau de orice fel s-au temut și se tem dintotdeauna de curent.

          Focul pe care nu de mult un Nero al lor, vizionar PSD, îl flutura peste ţarǎ, s-a mutat la ei!

          Antena 3 cautǎ în flǎcǎri mâna marinarului. 

Plai balai - pamflete politice

Singapore. Ziua întâi

   

        Sǎ fii aproape egal cu un supraom! Sǎ ţii piept taifunului negru care se prǎvǎlește cǎtre tine! Am vǎzut-o pe Serena ca o locomotivǎ cu aburi deraiatǎ de pe șine de mai multe ori, dar ridicându-se, îndreptând șinele, înghiţind jǎratec și alergând în continuare cu o mobilitate care sfideazǎ legile fizicii. Am auzit-o pe Serena cu strigǎtul ei de luptǎ. Ţipa carnea pe ea de îcordare și furie, dar nici Ana nu s-a dat înapoi. Haide! Haide! Haide! Îndemnul ei de luptǎ a ţinut steagul sus pânǎ în ultima clipǎ.

Frumoasǎ luptǎ. Serena Williams –Ana Ivanovici 6-4/ 6-4

            Si a venit rândul Simonei, zâna noastrǎ cea din poveste, mai firavǎ decât toate celelalte la prima vedere, dar sclipitoare și constantǎ. Avea de plǎtit o poliţǎ lui Bouchard. Si nu s-a sfiit s-o plǎteascǎ, așa cum a știut ea mai bine.  Fǎrǎ ezitare și fǎrǎ emoţii, în luptǎ dreaptǎ. Simona Halep – Eugenie Bouchard 6-2/ 6-3/

            Bravo Simona! Cuvintele pentru tine mai târziu.

Herghelie de zâne

          Când mǎ uit la imagine, vǎd într-un ţarc opt superbe exemplare, iepe  din rasa mustang aduse din preeriile Munţilor Stâncoși. Stânjenite de pantofii cu tocuri înalte și rochiile lor elegante, sunt gata parcǎ sǎ se scuture de hamuri și sǎ alerge liber pe câmp, stârnind zborul fluturilor și praful stelar adunat peste noapte în roua din iarbǎ. Abia cu racheta în mânǎ, în dreptunghiul desenat cu rigoare direct pe retina spectatorilor dornici sǎ asiste la înfruntare, ele devin zeiţe.

          Ce mult s-a schimbat lumea! Altǎdatǎ sclavii lui Spartacus se luptau în arenele romane și mulţimea ovaţiona în delir: Sânge! Sânge!

Acum mulţimea freamǎtǎ mai abitir, dacǎ forţa loviturilor e îmblânzitǎ de un stop, sau un underspin.

          Începe marea confruntare, Turneul Campioanelor și Simona este acolo la Singapore. Așa cum și-a dorit. Primul meci cu Eugenie Bouchard. Sǎ-i dorim încredere în sine și noroc!

Mǎ retrag de la Superblog

            Nu-mi plac notele mici pentru cǎ mediocritatea este o boalǎ periculoasǎ. Ti se pare cǎ poţi înota în pluton și cu puţin efort, printr-o șmecherie oarecare, sau la un carambol, te-ai putea detașa strecurându-te, sau câștigând la impresie artisticǎ. Ce te faci însǎ dacǎ și juraţii în mediocritatea lor, n-au în dotare simţul artistic. În cazul de faţǎ așa se pare. Prin urmare, competiţia advertorialelor, Superblogul, are un set de reguli nu e ca în artǎ, unde doar dacǎ stii sǎ le depǎșești, ai șansa  sǎ  EȘTI! Altfel e o pierdere de vreme.

            În superblog ţi se cere doar sǎ lustruiești șabloanele pe diferitele teme. Am știut de la început și ar fi trebuit sǎ evit. N-ai cum sǎ reziști ca scriitor acoperit!

            Mi s-a reproșat:

            „Deși n-am înţeles observaţiile dumneavoastrǎ politice în acest context, vǎ transmitem cǎ articolul a fost evaluat și notat în raport cu cerinţele enunţate”. Dar dragii mei juraţi, nu vedeţi cǎ fǎrǎ politic nu se mai poate? Numai cǎ, de ce eu consecinţele? Când doar l-am ascultat pe cǎluţul cabrat. El a vorbit, revoltat de mǎgǎriile premierului, de ce sǎ fiu eu penalizat?

            Salutǎri Claudiei Pǎtrașcu! Sper sǎ înţeleagǎ.

            Eu m-am retras! Sǎ vedem ce face și premierul.

Ce-ar fi sǎ se retragǎ...