Cât
timp poezia poate avea o casă cu cariatide la poartă, fie numai şi pentru trei
zile, în care poţi să stai şi să te desfăşori liber, între semenii tăi visători,
precum porumbelul ce şi-a părăsit zările albastre plimbându-se liniştit prin curte
ca un stăpân, crezând că cerul s-a mutat printre picioarele noastre şi adunând curajos
firimituri de pâine de la masa poeţilor… rămân la convingerea că falansterul acesta ciudat va mai avea şi un mâine. Adevăr vă spun vouă din rărunchi, cât timp vor
rămâne în picioare şi nu vor cădea în genunchi oameni cu suflet mare nu-i mai numesc aici îi ştim cu toţi...
Nu-i văd să cadă în genunchi, nici
Adrian Suciu, nici Dan Herciu, nici Ioan Romeo Rosiianu, Niu Herişanu şi nici Cristina Berinde! La
anul ne vor da ciuperci dacă nu vor mai fi merinde!... Vinul îl aducem noi!
Să
ne vedem sănătoşi la Artghotica 2018
Fotografiile
sunt furate de la Rodica Rodean si Tudor Calotescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu