Reminiscenţe Artghotice

cireșul de mai târziu

te-am aşteptat

cum aștepţi sǎ se coacǎ

cireşele de mai târziu iubito
şi iată că s-a-ntâmplat minunea
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat

la mine în garsonierǎ

n-am decât să mă urc în cireş
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...

ştii cum sunt eu acum...
îţi poţi închipui…

stau şi mă-ntreb ca prostul

privind în tavan

îndoit de picioare

ǎle mai demenţiale

cireșe…