Lingura de lemn
Tocmai mă orientasem cârmind spre Venus, staţiune
îmbătrânită pe ţărmul Mării Negre, oarecum mulţumit de oaza ştiută, liniştită, de
patru stele din coasta DANEI… (hotelul)
Primul set al finalei a fost strâns, dar a urmat setul doi. La
război ca la război!(mi-a scăpat porumbelul) 6-0! Toată Spania însorită a plâns
fericită că mai au un Nadal! Iar Garbiñe Muguruza, un Nero în extaz, a avut o singură opinie şi a spus-o
triumfal pe un ton paternal, ridicând trofeul de la Wimbledon deasupra capului.
Trebuie să ai lingură, pentru o aşa farfurie mare!
Mâine de necaz, nu am stare, am un semn. Am văzut încotro a
zburat buburuza. Îmi iau Alfa Romeo Stelvio şi urc la Poiana Ţapului, să găsesc
lingura de lemn.
Mă tem că anul ăsta mai e doar un Grand Slam…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu