HALEP – KONTA

Nu vreau să inventez consideraţii inteligente, vis-a-vis de meciul de ieri al Simonei Halep. Simt ca nu mai e nevoie să aduc în discuţie specificitatea mioritică, lipsa de noroc, aranjamentele zeilor peste capul muritorilor, pentru simplul motiv că a fost o luptă eroică între doi titani dintre care niciunul nu ar fi meritat sa piardă. Am zis bine, meritat! pentru că spectacolul total a fost în egală măsură onorat de amândouă jucătoarele.

Aşa cum şi în viaţă nedreptăţile par să atârne mai greu, căci ce e viaţa mai mult decât un joc, poate că şi de data asta am ajunge cu discuţia într-o fundătură care nu l-ar pune într-o lumină favorabilă pe Dumnezeu. În nici un caz aşteptările noastre, ale specialiştilor, sau ale lui Halep nu au fost prea mari, atâta timp cât exigentul public londonez a aplaudat în aceeaşi măsură, schimbul de replici în care cele două parcă interpretau punând în scenă cu maximă acurateţe, o piesă dramatică a Marelui Will.

A fi sau a nu fi, întrebarea s-a jucat până în ultima clipă!

Cuvintele nu pot înlocui singurul lucru care a lipsit partidei de ieri, victoria Simonei! Nu-i nimic, mergem mai departe! Iar dacă braţul, dar mai ales sufletul Simonei rămâne întărit, vom atinge şi visul dacă ne e scris.

Felicitări Simona!şi felicitări adversarei tale de ieri! Ridică-ţi privirea, ai de ce să fi mândră!