Cea mai neaşteptată constatare cu
care rămân după excursia, încă în desfăşurare, prin Tara Haţegului, Ţara
Crişurilor şi Podişul Transilvan, începută la Dunăre, continuată pe Cheile
Nerei şi mai departe în sus spre Oradea, nu a fost faptul că nu am întâlnit pe
parcurs în drumeţie nici un urs, şi nici frumuseţile transilvane nu m-au uimit,
căci le ştiam, le-am mai văzut…
Doar Oradea cu Podul Intelectualilor
ei, îmi scăpase. Uite că au şi intelectualii ceva al lor! Un pod de pe care, când
îl treci, la Familia, poţi prinde înt-un năvod ideile, urmărind undele reci ale
Crişului Repede…
Am mai întâlnit pe drum o
manifestaţie posibil LGBD al unui neam de plăvane… Nu m-au convins roşcovanele şi
bălţatele româneşti… Nici în poveşti, nimic nu e, dacă nu eşti ce eşti!
Dar nimic nu m-a surprins într-atât,
ca berzele, aşezate în cuiburile lor, în vârful stâlpilor, toate aveau capul pe
gât, cu ciocul îndreptat mereu către stânga, în dezacord cu ce ştiam eu din
principiu, că Ardealul e de dreapta. Oare Marius Pieleanu, sociologul de
serviciu, le-a convins pe toate că viitorul de AUR, nu-i nici la est, nici la
vest ci într-un rest rămas undeva la spate spre Galaxia Centaur?...
Iar le amesteci Ionescule! N-ai
destui duşmani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu