vineri, 2 iulie 2021

Ştefan Mitroi în grădina MNLR

 


Despre Poveştile cerului, poveştile pământului, unde să serbezi mai potrivit - cuvintele caligrafiate în urma soarelui pe câmpia de un albastru senin  de o mână învrednicită “cu vârful salcâmului înflorit” din faţa casei părinteşti, într-o după amiază înaltă de vară (şi ce dacă se simţea mai mult mirosul florii de tei, tot salcâmul era de bază!),- decât la umbra din grădina MNLR, unde se strânseseră oameni deosebiţi, nu dau nume, prieteni şi confraţi ai autorului, dornici să-l însoţească într-o nouă călătorie magică. Şi totuşi o excepţie se cuvine a fi făcută, căci, Mioara Bahna adusese cu sine o carte nouă cu Vieţi înveşnicite din lumea cărţilor lui Ştefan Mitroi. Felicitări pentru un demers plin de argumente!

Nu ştiu de ce marele singuratic îmi aduce în minte o fântână cu cumpănă, lângă o cruce, în mijlocul câmpiei, la care se opreşte din când în când Dumnezeu.
























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu