Despre Poveştile
cerului, poveştile pământului, unde să serbezi mai potrivit - cuvintele caligrafiate
în urma soarelui pe câmpia de un albastru senin de o mână învrednicită “cu vârful salcâmului înflorit”
din faţa casei părinteşti, într-o după amiază înaltă de vară (şi ce dacă se
simţea mai mult mirosul florii de tei, tot salcâmul era de bază!),- decât la
umbra din grădina MNLR, unde se strânseseră oameni deosebiţi, nu dau nume,
prieteni şi confraţi ai autorului, dornici să-l însoţească într-o nouă
călătorie magică. Şi totuşi o excepţie se cuvine a fi făcută, căci, Mioara
Bahna adusese cu sine o carte nouă cu Vieţi înveşnicite din lumea cărţilor lui Ştefan
Mitroi. Felicitări pentru un demers plin de argumente!
Nu ştiu de ce marele
singuratic îmi aduce în minte o fântână cu cumpănă, lângă o cruce, în mijlocul
câmpiei, la care se opreşte din când în când Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu