„Dacă
nucii ar avea grade militare, atunci nucul din faţa casei care mi-a străjuit
copilăria ar trebui să fie general. Uriaş cât să domine întreg câmpul tactic de
luptă, sever şi riguros în uniforma lui verde, a rămas neclintit în lumea aceea
fabuloasă ca o imagine neîntreruptă care mă va urmări cât timp mi se vor număra
zilele şi mult mai departe sper, după ce se vor fi aşezat în file de carte.” (Copacul
cu icoană)
Şi mai e
un nuc, cel din imagine, falnic şi în putere, purtând pe umăr însemnele proaspete
de general NATO, cu care m-am împrietenit pe vremea când îmi căutam mireasă şi am
descoperit ce aproape e biserica unde ne vom fi pus pirostriile, de căminul
cultural care ne-a găzduit nunta.
Ajungem
deseori în umbra nucului ca să povestim de-ale vieţii şi să ne amintim de Titi
şi Victoria. Azi socrul meu, de ziua Americii, ar fi împlinit 99 de ani!
Dumnezeu să-i odihnescă pe amândoi!
Cum s-au potrivit toate, în câmpul tactic, nu trebuie să te urci în nuc, în spatele Căminului cultural, lângă biserică, se vede şi cimitirul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu