Am spus-o și o spun mereu și n-o
spun cu păreri de rău! Când scrisul pare bun și inspirat și are caracter
vizionar, acela nu e scrisul tău, el vine de la Dumnezeu, ți l-a dictat! Nu e
corect să ți-l asumi că lumea-i plină de minciuni și adevărul, tot mai rar.
Dacă privesc înapoi în calendar, acum
șase ani când m-a lovit prima oară textul trist picat din cer, ca un bolovan
infanterist plin de intenții bune, Ilie Bolojan nu era nici măcar pretextul de
a fi premier. Consider că nu voi face gaură în cer dacă voi recunoaște că mie
îmi place Bolojan, pe bune!
Cum să poți tu ca simplu mirean să
intri în inima, sufletul și gândurile proorocului ILIE, cu o zi mat târziu decât
roata norocului a ales din pălărie ziua lui, ca să tulburi toate rânduielile și
planeta?... Iată că se poate!
Tableta proorocului Ilie.
Ilie Năstase, Ilie Dumitrescu,
Ilie Moromete, sau Ilie de la Sculărie; în felul lor toți l-au iubit pe
Dumnezeu, cu mai mică sau mai mare osârdie, chit că unul a mai aruncat cu
racheta după ciori, altul a țintit poarta cu șpițul şi mingea a sărit în nori,
Moromete a tăiat salcâmul... doar ăla de la sculărie nu ştiu ce drac’ a făcut, da’ mi se pare c-a fost arbitru...
Dacă stai şi analizezi, pot să
dovedesc, nu se există nici un dubiu la mijloc, proorocul Ilie a fost numai
unul în domeniu. Nu posed toate datele, nu sunt o somitate, un geniu să le știu
pe toate, dar fiind un cuget îndeajuns de liber, îmi pot asuma riscul să
gândesc.
Ilie ăsta, proorocul, a trăit în țara
lui de evrei evident pe vremea regelui Ahab, în ținutul Samariei. Şi regelui
holtei i-a venit să se însoare la un anumit moment. A dat sfoară în țară (pe
televizoare vestea a circulat şi în afară), că organizează un concurs de Miss,
cum se întâmplă la curțile împărătești cu regim deschis.
S-au strâns frumoasele pământului
pline de har pe stadion, dar numai una din Sidon, o prințesă feniciană,
Isabela, a încolțit în inima regelui. N-a mai ținut cont că la întrebările
obligatorii din chestionar ca viitoare mireasă, era necesar să dai un test
grilă ca la școala de șoferi. Nu prea era bibliofilă Isabela. Și-a dat silința,
dar a răspuns ieri la întrebarea cu credința. Ea se închina zeului Baal. Ahab,
prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeu, s-a urcat pe
cal şi a poruncit poporului său să se închine cu mic cu mare zeului Baal. Şi
poporul prost – nu-l văzuse pe Baal, o văzuse doar pe Isabela îmbrăcată sumar în
costum de baie dimineața şi îmbrăcată cu bun gust în ținută de seară, la apus.
Avea de toate, coapse , bust, oleacă veselă că-i plăcea viața, ce să-i mai
ceară şi ce să facă(?)... S-a supus.
Toate aceste fapte au atras mânia
divină şi aici intră în scenă să-şi facă jocul, cu sala arhiplină, Ilie
proorocul. Cu tunete în voce şi fulgere-n priviri, lăsă regelui la intrare o mustrarea
scrisă și un zâmbet cuceritor către secretare. Apoi se năpusti cu pedeapsă către
popor! Trei ani jumătate de secetă și austeritate!...
În spațiul acela de timp regele și
Isabela petrecură în treaba lor prin palate şi născură fiii şi fiice.
Sfânta scriptură ce zice de
popor?
Zice că e sărac cu duhul şi mereu
frustrat, se ia după femei şi femeia are pielea de drac sulimenită, dar şi Ilie
în cazul ăsta a exagerat având o abordare greșită.
Mă Ilie umbli cu cioara vopsită.
Dai în toți, ca să simtă ăl vinovat!.. Și e păcat.
.jpg)