Nord

Poeţii au picioarele în catalige

ca să spargă cu fruntea norii.
Înaintea lor, îngerii pe schiuri
le deschid drumul
ca salvatorii.

„Ce e cu picioroangele
alea cu crăcană?” se miră îngerii;
„Nu au aripi pe spate
şi cangele incomode
ce le ţin picioarele legate,
le-au făcut rană!”


Poeţii continuă să înainteze,
în echilibru, în Marea Nordului
pe stăvilarul de la Afsuitdijk,
măsurând iambii, sau
numărând oile
pe partea de dig dinspre Den Oever
şi spărgând cu fruntea piatra,
o vor aşeza
împletită în nuiele de răchită,
frământată
şi călcată în picioroange,
nopţi şi zile,
peste inimi şi peste Gange,
în burta monstrului.

Cândva un extraplanetar,
desigur boem,
va călca nesigur peste stăvilar,
minunându-se de poem