Câte
minuni mai face şi Dumnezeu! Nu-i bine să te pui cu puterea lui!...
Nu
ţinea minte de când nu mai călcase-n biserică. Zi de zi – serviciu, cârciumă! Cârciumă,
serviciu!... Acu, trebuia să facă un sacrificiu, să intre în Casa Domnului
să-şi boteze pruncul...
Se
născuse ăla micu’ negru la piele ca tuciul şi începuse gura lumii să toace
mărunt. Eu i-am zis să audă, muierii, nu sunt vinovat: „mai stai dracului şi la
umbră, nu doar nudă în soarele verii”, da ce a stat? Putea să-i cauzeze! Vorbeam de-a surda! Ea, nu şi nu!...
Nu mă ascultă, că-i e ruşine să se despoaie ca o incultă sătească, albă ca urda
de oaie, la medicul ăla discret, africanu, în cabinet, când o fi să nască… Era
musai să se bronzeze. I-a intrat bronzul sub
piele şi lu’ ăla micu, de crud…
Aud că după ce-l bagi în cazan la botez,
se mai spală copilul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu