44

ce şi-ar dori

bărbatul ca destin

întors acasă de pe front

un cont în bancă

şi-o puştancă

să-i toarne

în pahare

vin…

apoi cât încă

ţine visul

aş vrea să văd şi eu
parisul
luminat de ploi
şi paradisul
cu 44 de femei
în sânii goi

şi beau şi beau
până la fund
şi m-adâncesc
în seară bând
şi luna 
suflă-n lumânare

femei de ceară
ies pe rând
cu sânii goi
din 44 de pahare
şi mă îndoi şi cad
şi iar mă-ndoi

în iad aș vrea
sǎ mă ascund
ca lupul sfâșiat de oi…

şi parc-aud din hău

rotund

rostogolindu-se

cutuma prietene

în glasul tău

„când ne-o fi mai rău

să ne fie ca acuma!”