Fotografii mişcate

           Libertatea alegerii e panaceul creatorului. Tema asta mă pune pe gânduri. Se dă un câmp alb, întins, în ecranul monitorului, poate fi şi adânc, tridimensional, 5G Huawei, dacă ţii cu tot dinadinsul şi nu ţi-e teamă de coronavirus în poezie. Literele albe, fulgi de zăpadă rebeli, s-au strâns într-un brainstorming în norul negru din capul meu. Furtuna se dezlanţuie, viscolul se înteţeşte, o ceată de îngeri coborând din cer desenează sub troienele vălurite, cristiane pe schiuri. Fugitiv îmi zâmbesc, sporovăind mă înconjoară ca un aluniş tânăr, încercuind o pădure-mpietrită. Îmi scot briceagul şi retez scurt o nuieluşă dreaptă dintr-un snop de raze. O ascut la un capăt cum procedam în copilărie pe prundul râului când desenam în nisip soarele şi luna. Cu bagheta aceea va trebui să scriu pe zăpadă, tulburătorul eseu.

Despre libertate poţi avea abordări multiple. Important e să ai întotdeauna posibilitatea să alegi o direcţie nouă. Eu am ales să scriu în acest mod, alb pe alb, chiar dacă pe margine, juraţii, mă presează, înjură şi fac gesturi obscene arătându-mi cu degetul că sunt reguli şi scrisul nu poate fi de capul lui, autonom.

Nu sunt autonom, nu am auto-mobil cu care să mă plimb fără reguli de circulaţie, nu mai sunt tânăr. Împrumut de la rent a car, azi un automobil de culoare roşie, mâine unul argintiu… Le schimb după caz şi dispoziţie sufletească. Doar în week-end când vine muza să mă scoată din gândurile mele, ea conduce acelaşi tip de maşină luxoasă, o limuzină albastră rezervată din timp.      

          De ce nu conduc eu? Cum aş putea pierde spectacolul de lângă mine!?... Ţinuta perfectă, suplă, elegantă, uşor înclinată spre înainte, figura destinsă care se deschide, înflorind simultan cu apăsarea piciorului pe acceleraţie, şuviţa de păr ce-i intră în ochi, când îşi întoarce spre mine scurt privirea senină, mulţumită, genunchiul uşor dezgolit cănd apasă ambreiajul, bucuria manifestată când depăşeşte "momâile din trafic". „Ce-or fi căutând trovanţii ăştia pe banda a doua, n-am să pot pricepe!?...

Fericit şi eu de fericirea ei i-am arătat pe tabloul de bord viteza. Depăşise de mult admisibilul. S-a aşezat în scaun retrăgându-şi uşor piciorul de pe acceleraţie.

„Libertatea dacă n-are norme, e boemă ca viaţa fără urmări!”
           A virat uşor la stânga trecând dincolo de marginea drumului şi a oprit în spaţiul tridimensional. Un câmp, altădată alb, era nimbat de flori multicolore. Am strâns un buchet şi i l-am oferit cu drag. Eseul era gata

Până la firma rent a car de unde închiriase maşina am condus eu şi ea mi-a ţinut în braţe gândurile .