duminică, 23 mai 2021

Tristeţea Astrei sau şi poeţii trişti pot fi micobişti...

 

Notă: Pentru că e duminică şi Craiova a scos ieri cu forcepsul după travaliu Cupa României, mi-am adus aminte de o tabletă şi căutând să-i aşez altfel rândurile, m-am minunat singur de poezia ascunsă… Am ales din galerie o selecţionată de 11 suţinători care ştiu să citească gândurile ... Fie-mi iertat că în naţionala mea am chemat doi piteşteni, în fond e şi despre fotbal, şi în fotbal nu-i aşa,nu-i doar Craiova, e şi Împărăţia Gâscanului!...


Poziţia copilului

 

În placentă, spre naştere,

e importantă poziţia copilului.
Natura sau Dumnezeu
au lucrat mult pe partea asta
şi în general
au potrivit lucrurile
astfel ca atunci când vine sorocul
să iasă copilul
cu capul înainte.

Uneori gândul nesăbuit al mamei,
temerile ei excesive
sau nerăbdarea pruncului
(după mine doar contribuţia hazardului),
scot înainte picioarele.
Asta nu e bine,
chinurile sunt mai îndelungi
şi ţipătul copilului
la întâlnirea cu lumina
e ostoit de vlagă.

 

Chiar şi mai târziu
voinţa mamei
are orgoliul să creadă
că poate decide
în numele copilului!
Poate să fie liberul lui arbitru.
Cum să fii arbitrul propriului tău fiu
într-un meci?...
Extrapolând, poţi fi
S-au văzut femei arbitri.

 

Îţi pui costumul negru,
fiul tău e în meci,
fluieri 11 metri,
îi faci semn discret să ia mingea,
el se supune
şi o duce la punctul cu var.
Vrei să dea gol,
el mai mult decât orice pe lume
în momentul acela,
vrea să dea în bară.

 

Îşi ia elan şi porneşte
numărând paşii.
Ţinteşte bara,
îţi îngheaţă pentru o clipă
fluierul în gură,
ţi-a stat inima,
mingea loveşte bara din nou.

 

Mai fluieri o dată
repetarea loviturii,
lumea se frământă
pe scaune în tribună,
telefoanele ziariştilor
au început să zbârnăie
către redacţii,
fiul tău se apropie,
are figura dârză,
potriveşte mingea în iarbă,
face zece paşi înapoi…

 

Lansează din ristul bocancului
trasorul cu aceleaşi coordonate,
mingea izbeşte în acelaşi loc
bara,
copilul tău se bucură
făcând semnul victoriei
spre tribună.
Asistenţa încremenită
parcă se trezeşte dintr-un coşmar
şi aplaudă.
Nu se mai potolesc ovaţiile

 

Iar tu
ţi-ai înghiţit fluierul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu