Sonar

 

Stau în mine ca-ntr-un demisol

înnotând în aldine,

inundat de gânduri,

cu ferestruica întredeschisă

la nivelul tavanului,

să circule aerul

şi cărţile de pe raftul de jos

al bibliotecii, să se usuce

Toată încăperea,

e o culme de rufe...

Ploaia de ieri ciudoasă

a coborât pe scări

lăsându-mi un semn

că nu m-a găsit acasă.

 

Îmi plac dimineţile,

când totul se reia

de la-nceput

 

În dimineaţa asta,

parcă mai grăbit,

trotuarul îmi aduce

prin fereastra deschisă

sunetul tocurilor

pantofilor de damă

strivind razele soarelui

cu flecurile lor de metal.

...Recunosc pasul mărunt,

aşteptat, încetinit

ca un sonar îndrăgostit

ce mă cheamă

sa ies din mine.

 

Cântărind în aldine,

tristeţile bat bucuriile,dar

ce frumoasă e viaţa!