(Îngerii nu mor niciodată)
De slăbiciunea
iubirii într-o zi
un înger
s-a frânt
ca o trestie
secerată de vânt
Minunea de stea
a căzut
stingându-şi focul
în cerul stătut
clătinat
în adânc
desfrunzite
de chipuri
sălbăticiunile
s-au ascuns
în inima unui
ţipăt mut
oameni smeriţi
şi au spus rugăciunea
şi-au zidit umbra
îngerului
în ghizdul
fântânii
însemnând locul
dincolo
de moarte
şi cumpănind
aripile
unei cruci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu