Înșiră-te, mărgărite

        Greu de crezut cǎ s-ar putea plictisi cineva citind despre victoriile de la Moscova ale românilor. Ele sunt destul de rare și de aceaea devin memorabile. E drept, câteodatǎ și insuccesele pot fii memorabile, mai ales atunci când nedrepţǎţile sunt pe faţǎ și cu atât mai greu de admis explicaţiile celor care inverseazǎ valorile. Timpul așeazǎ în matca lui adevǎrul și, faima învinsului strǎlucește uneori, mai puternic decât cea a învingǎtorului. Este vie în memorie, dupǎ aproape un sfert de veac, întâmplarea din gimnasticǎ la Olimpiada din 1980. Doamna Mariana Simionescu s-a luptat atunci ca o leoaicǎ și a ţinut planeta pe loc timp 28 de minute, în încercarea de a restabili adevǎrul zeiţei de la Montreal, jecmǎnitǎ în faţa unei lumi întregi.

            Își mai aduce azi aminte cineva de Elena Davîdova(ea n-are nici o vinǎ!)? în timp ce Nadia Comǎneci are locul ei fix în galaxia superstelelor. Nu e aceeași situaţie cu Samantha Stosur, australianca având în palmares US Openul în 2011 și multe alte rezultate de excepţie.

            Astǎzi, e greu de presupus cǎ eleganţa stilului, concentrarea teribilǎ a Simonei Halep, agerimea minţii și dorinţa ei de victorie, ar fi putut fi oprite de cineva. Nasul fin al Samanthei, a simţit de la primele schimburi de mingii cǎ vrǎjile nu fac faţǎ și s-a ţinut cu dinţii și forţa mușchiuloasǎ (masculinǎ) a braţelor, de primal set. În tiebreak însǎ, Simona i-a secat fântânile australiencei și i-a luat tot aerul.

            Setul al doilea, luminos, în nota obișnuitǎ a turneului, în care indiferent de combatant, nimeni nu a avut voie, la ghemuri câștigǎtoare într-un set, sǎ numere mai sus de cifra doi. Astfel a scris, la 22 de ani, micuţa noastrǎ prinţesǎ, a cincea poveste în 2013.            

            Înșiră-te, mărgărite, pe lungi fire aurite!