Varianta
marți, 31 martie 2015
luni, 30 martie 2015
Un drept la replicǎ
Trebuie sǎ
recunosc, nu mǎ așteptam la reacţii atât de vehemente. Sunt de acord cǎ
jurizarea nu a beneficiat de reguli precise și așa cum m-am temut cei patru din
juriu suntem vǎzuţi precum cavalerii Apocalipsei… Menţionez cǎ nu am acordat
Premiul Nobel și nici mǎcar Premiul Mihai Eminescu…
Ce spun eu în textul postat anterior?
- Niște oameni stimabili de la Cenaclul de urgenţǎ, un cenaclu nou, fǎrǎ experienţǎ și pretenţii, având și o editurǎ Art Creativ tot nou înfiinţatǎ, încearcǎ sǎ-și facǎ loc în piaţǎ cu entuziasm, propunând membrilor sǎi evenimente. Lǎudabil!
- Organizeazǎ un concurs de poezie – fǎrǎ a ameninţa ierarhiile oficiale sau neoficiale prestabilite – cumva, în grǎdina proprie, dând posibilitatea sǎ participe la competiţie și alţi doritori din afara cercului celor care publicǎ de obicei în site-ul Cenaclului.
- Tematica incitantǎ a fǎcut ca numǎrul înscrișilor sǎ se apropie de 2oo, calitativ eterogeni(toţi românii poeţi, nu?). În aceste condiţii s-ar fi impus preselecţie.
- Am acceptat sǎ intru în juriu la rugǎmintea Danielei Toma dar am cerut sǎ ne cunoaștem dinainte și sǎ ne punem de accord asupra unor reguli și criterii de jurizare. Nu s-a putut.
- Opţiunile pentru cei zece finaliști au fost total diferite așa cǎ s-a recurs la un compromis, fiecare “jurat” propunând din lista proprie 3 nume în dupǎ amiaza evenimentului.
- Notarea s-a fǎcut pe loc și opţiunile s-au armonizat cât de cât, dar, cu raportare doar la acea listǎ subiectiv alcǎtuitǎ. Era imposibil în condiţiile date sǎ nu producem neplǎceri.
- Surprinderea
mare a mea nu a fost vocea nemulţumiţilor (ei pot avea dreptate! și pot înjura
dacǎ simt cǎ le folosește), ci mai ales vocea unui tovarǎș la jurizare care
post factum, dupǎ ce l-a notat pe câștigǎtorul locului 1, cu 9 puncte din
maxim 12, se exprimǎ profitând de douǎ greșeli de tastare(am corectat) într-un
comentariu: “La gramatică aveţi carenţe. Locul întâi nici nu
merita calificarea!”
- Aș putea aprecia cu aceeași unitate de mǎsurǎ: aveţi
carenţe la matematicǎ(!), dar, rǎmâne între noi și la literaturǎ… dacǎ
stau sǎ consult lista dumneavoastrǎ. Sincer îmi pare rǎu cǎ a trebuit sǎ rǎspund,
dar aţi mai postat un comentariu insistând: “Pacat! Asta înseamnă că nu aţi avut replică. Nu
v-aţi putut susţine cele consemnate în pagina blog....Chiar sunteţi
PASĂREA CEŢII (Cristian Neagu).
- De aici încolo
chiar am sǎ intru în
ceaţǎ la mai bunǎ
vedere!
duminică, 29 martie 2015
În Zeppelinul Galei poeziei de dragoste
Similitudinile
cu evenimentul despre care vrem sǎ vorbim, Gala poeziei de
dragoste, pot pǎrea oarecum forţate cǎci
inventatorii dirijabilului Cenaclul de urgenţǎ, Daniela Toma și
Ionuţ
Calotǎ, nu
sunt la prima lor aventurǎ de acest gen. Numai cǎ de data aceasta expediţia
trebuia asiguratǎ cu un combustibil periculos, exploziv și insuficient
controlat, cǎci poezia de dragoste poate fi nestatornicǎ și pot apǎrea
turbulenţe în funcţionarea motoarelor, iar golurile de aer atât așteaptǎ.
Fireascǎ emoţia amfitrionilor la
primul concurs organizat de ei, cu atât mai mult cu cât la bordul aparatului de
zbor s-au urcat aproape 200 de pasageri. Fiecare dintre pasageri și-a trimis într-o
ebrubetǎ o mostrǎ care sǎ-i reprezinte și sǎ exprime potenţialul arderii lor
interioare. Era obligatoriu în prima etapǎ de fǎcut o preselecţie. Înainte însǎ
ar fi fost necesar ca juriul, într-un
laborator metrologic, sǎ-și punǎ de accord instrumentele de mǎsurǎ, pentru ca
evaluarea cifrei octanice a poeziilor sǎ fie cât mai obiectivǎ și monstrele de
combustibil alese sǎ asigure un zbor lin și o cǎlǎtorie plǎcutǎ. Din motive de
agendǎ personalǎ, cei patru juraţi, George Mihalcea, Dan Ion Marta, Cristian
Neagu și Ion Toma Ionescu nu s-au putut întâlni dinainte, iar propunerile fiecǎruia
dintre ei pentru cei zece nominalizaţi finaliști, nu au fost deloc unitare în
diversitatea lor. Ba dimpotrivǎ! Niciunul dinte competitorii de pe lista unui
jurat nu se gǎsea pe lista celuilalt(am exagerat doar puţin!).
Cifra patru a juraţilor, putea
deveni cifra fatidicǎ a celor patru cavaleri ai Apocalipsei.
Daniela Toma a fost cea care ne-a scos din impas hotǎrând
ca fiecare dintre noi sǎ se orienteze la trei propuneri. A rezultat o listǎ cu
12 concurenţi care în timpul galei sǎ-și prezinte harul din eprubetǎ, iar
juriul sǎ puncteze în direct ca la Eurovizion(ce mari suntem!), atribuind
puncte de la 1 la 12. Am avut plǎcerea sǎ constatǎm cǎ în aceastǎ formulǎ pǎrerile
sau armonizat pe deplin. Ca sǎ dau un exemplu, pentru Marele premiu punctajul a
fost 12+12+10+12 și încǎ unul, la premiul întâi, 11+9+12+9. Aici, recunosc,
m-am bucurat pe mutește. Propunerile mele au obţinut Marele premiu - Florina
Isache, locul 1 - Leonard Ancuţa și primele douǎ menţiuni, Sorin Lucaci la egalitate
de puncte cu premiul 3 și Adi Filimon venit pe altǎ filierǎ, dar care se regǎsea
și pe lista mea. Chiar dacǎ îmi voi atrage nemulţumiri, voi dezvǎlui completând în
continuare lista mea iniţialǎ pentru cǎ toţi ceilalţi șase au avut poezie adevǎratǎ pe care
personal am apreciat-o și care se pot simţi defavorizaţi: Emil Iulian-Sude,
Daniel Dǎian, Daniel Bratu, Mihaela Aionesei, Romita Mǎlina Constantin și Mihai
Viorel Anghel.
Nu pot încheia fǎrǎ a aduce mulţumiri
trupei Micul Paris care a avut darul sǎ ne ofere o ambianţǎ plǎcutǎ la bord și fǎrǎ a
consemna pentru mica istorie a cenaclului numele laureaţilor;
Marele premiu Florina Isache. (Dirijabilul
a fǎcut escalǎ la Roșiori de Vede)
Locul 1 Leonard Ancuţa
Locul 2 Cristina Maria Firoiu
Locul 3 Rǎducu Cezara
Menţiuni:
Sorin Lucaci
Adi Filimon
Claudia Minela
Andrada Marin
Viorel Gongu
Alexandru Mǎrǎșești. El a luat si premiul de popularitate
Felicitǎri Danielei Toma lui Ionuţ
Calotǎ și editurii Art Creatic care nu a scǎpat prilejul sǎ lanseze în timpul
zborului pe orbita literaturii, doi tineri frumoși cu douǎ volume noi de poezie:
Iulia Toma și Alexandru Dan.
Afarǎ, când am coborât din Zeppelinul
Cenaclului de urgenţǎ, încǎ mai ploua. Semn de bunǎ rodire.
Astept imagini de la bordul
Zeppelinului.
sâmbătă, 28 martie 2015
Ora pǎmântului, ora de varǎ și pierderile planificate
Un grup de
mascaţi au intrat în dimineaţa asta în locuinţa unde își face arestul la
domiciliu magnatul Vâlcov. Unele surse au recunoscut printre mascaţi pe premierul
Ponta, președintele senatului Tǎriceanu și președintele Camerei deputaţilor
Valeriu Zgonea. În secret se știa cǎ va fi o consfǎtuire. S-ar dori sǎ se
comaseze cumva ora pǎmântului cu ora de varǎ și, lui Vâlcov i-a venit o idée, dar
el neavând voie sǎ-și pǎrǎseascǎ domiciliul a invitat douǎ din puterile
statului pentru consultǎri la el acasǎ.
E un moment
favorabil când timpul stǎ pe loc și ar putea fi folosit eficient pentru
rezolvarea unor probleme importante pentru ţarǎ .
Singurul
impediment ar fi cǎ s-a anunţat deja cǎ la Palatul Victoria
și la Palatul Parlamentului se va stinge lumina între ora 20,30 și 21,30. Ar
trebui mutatǎ ora pǎmântului odatǎ cu ora de varǎ, între 3 și 4, când toate
trenurile întârzie cu o orǎ și se creeazǎ oarece confuzie.
În cele 60
de minute când va fi beznǎ la guvern, la parlament, la Cotroceni și în toate
instituţiile mai importante ale statului, se va publica în monitorul oficial Hotǎrârea
Senatului cu privire la imunitatea lui Șova, iar de la DNA
sub binecuvântarea orei pǎmântului, un colectiv de specialiști de la doi și-un
sfert vor sustrage toate dosarele în lucru și corpurile delicte, tablourile, lingourile
și banii Vâlcovului.
Cum sǎ mai
caute atunci Curtea Constituţionalǎ Hotǎrârea parlamentului dacǎ ea s-a tipǎrit
în Monitorul Oficial între 3 și 4?
Unde sǎ-și recupereze
DNA -ul dosarele și probele materiale, dacǎ
ele au dispǎrut în același interval de timp care s-a șters natural prin
trecerea la orarul de varǎ?
Halal
Vâlcov, aferim!
Plai balai - pamflete politice
vineri, 27 martie 2015
Argumente pentru Gala poeziei de dragoste
Deloc ușor sǎ jurizezi o Galǎ a poeziei de dragoste. Sǎ jurizezi cu inima? Cu mintea? Ce sǎ apreciezi mai întâi, esteticul? Curgerea discursului? Muzicalitatea? Ideea metaforǎ? Scenariul filmic? Mesajul ce se transmite dincolo de cuvinte? Mesajul dincolo de viaţǎ și moarte al iubirii?
Din
multitudinea de oferte avutǎ la dispoziţie s-au desprins trei direcţii în poezia
de dragoste actualǎ. Prima, abordând recuzita clasicǎ, rimǎ, ritm și alte elemente
ușor desuiete lustruite de vreme din care nu lipsesc amurgurile, luna și stelele,
martore jocurilor celor doi îndrǎgostiţi.
Cândva iubeam o doamnǎ-n asfinţit
Îi construiam palate din amurguri
Și le ardeam în dimineţi pe ruguri
Cu ochi rǎniţi de-același rǎsǎrit (Ovidiu Vasile). Alteori
se cautǎ mai mult și când acel altceva e pigmentat cu umor, inteligenţǎ,
autopersiflare, poţi degusta cu plǎcere fructele oferite la desert.
*
uimește-mǎ! fi iubi mai cu moţ
de Freud șI Copperfield nu mai e timp,
nu-mi cǎuta în traistǎ ca un hoţ
identitatea șteaarsǎ din Olimp
……………………………..
uimește-mǎ! aflǎ-mi nuanţa justǎ
în hollyrai paveazǎ-mǎ c-o stea
croiește-mi cloș din clopoţei o fustǎ
sǎ exersez în a o lepǎda (Luminiţa Zaharia),
*
eu iti port camașile albe
tu imi probezi carnea
cusuta cu aţǎ rosie (Cristina Negru-Grigorov)
*
Ești o corabie frumoaso cu toate fustele sus (Costel Zǎgan)
Altǎ
direcţie merge pe simplitatea și prospeţimea imaginilor, atingeri și
contopiri luminoase, o zonǎ optimistǎ care ar trebui sǎ reprezinte idealul.
*
Mai întai a fost sǎrutul
Așa respiram, unul cu aerul din celǎlalt
Apoi trupurile…
Atât de îmbrǎţișate.
cǎ inima mea îţi bǎtea în piept
și inima ta îmi rǎscolea sângele (Mihail Viorel Anghel)
*
m-am îndrǎgostit odatǎ de o femeie
împǎrţeam cu ea totul chiar și un mǎr
opream eu partea stricatǎ
îi dǎdeam ei doar partea dulce (George Stǎnciulescu)
*
e iarnǎ caldǎ
și cad fulgi de
lebǎdǎ peste orașul încins de iubire
am aflat nu demult cǎ femeile poartǎ pielea bǎrbaţilor
cǎ bǎrbaţii poartǎ pielea copiilor
și copii pe-a îngerilor
am
aflat cum sărutul schimbă o viaţă cu
alta
şi naşte din carnea mea o fericire
aproape dumnezeiască ( Adi Filimon)
şi naşte din carnea mea o fericire
aproape dumnezeiască ( Adi Filimon)
*
aproape că uitasem
gara cea veche şi şeful de tren care împingea trenul la deal
cu boii lui mici
fumul cuvintelor şi locomotiva ţipând
ca o sirenă pe Valea Vaserului
cu burta lunecând pe drumeagul de fier
gara cea veche şi şeful de tren care împingea trenul la deal
cu boii lui mici
fumul cuvintelor şi locomotiva ţipând
ca o sirenă pe Valea Vaserului
cu burta lunecând pe drumeagul de fier
până când
s-a rupt poala minunilor
mai ştii
cum se desprindeau în primăvara aceea zăpezile de pe coastele noastre
mai uşoare decât trilul de pasăre în ocolul Pământului
şi cum ne striga florăreasa cu trandafiri mov prea-
fericiţilor
s-a rupt poala minunilor
mai ştii
cum se desprindeau în primăvara aceea zăpezile de pe coastele noastre
mai uşoare decât trilul de pasăre în ocolul Pământului
şi cum ne striga florăreasa cu trandafiri mov prea-
fericiţilor
……..
poate vei ţine cont
că ai trecut prin lanul cel verde
şi te-am văzut ca pe un abur copt cum pluteai
odată cu pâinea în ochii mei şi ai grâului (Daniel Bratu)
că ai trecut prin lanul cel verde
şi te-am văzut ca pe un abur copt cum pluteai
odată cu pâinea în ochii mei şi ai grâului (Daniel Bratu)
A treia
cale, mai profundǎ, mai dramaticǎ și contorsionatǎ, uneori cu ușoare lunecǎri
morbide unde talazurile iubirii trec dincolo de viaţǎ și moarte și lasǎ urme
dureroase
*
Şi îmi doream să mă iubeşti
cu privirea, cu mâinile, cu gura să-mi traversezi trupul în cercuri,
ca o ploaie să-mi umpli cu seminţe setea,
să simt cum creşti în mine, cum te ramifici, cum înfloreşti,
cum amuţesc toţi privindu-mă,
rodind,
rodind,
rodind...
cu privirea, cu mâinile, cu gura să-mi traversezi trupul în cercuri,
ca o ploaie să-mi umpli cu seminţe setea,
să simt cum creşti în mine, cum te ramifici, cum înfloreşti,
cum amuţesc toţi privindu-mă,
rodind,
rodind,
rodind...
Dar,
în fiecare zi mă răneşti.
Sunt o rană deschisă prin care poţi atinge cu mâna mierea rapiţei,
poţi asculta cum plouă sub piele, avec des fleurs des champs
sau poţi asculta cântecul cărnii, înconjurând trupul, cu două rânduri de ziduri.
în fiecare zi mă răneşti.
Sunt o rană deschisă prin care poţi atinge cu mâna mierea rapiţei,
poţi asculta cum plouă sub piele, avec des fleurs des champs
sau poţi asculta cântecul cărnii, înconjurând trupul, cu două rânduri de ziduri.
Prea adâncă dragostea aceasta ca
să încăpem în ea... (Florina Isache)
*
tac și ascult mă agăț de fiecare
deget de lumină care-mi cutreieră brazda
în care m-am afundat fără vină
deget de lumină care-mi cutreieră brazda
în care m-am afundat fără vină
gâdilatul din ureche
crește orgoliul cât casa
iese din mine străpunge nepăsarea
ca un armăsar ținut prea mult în lesă (Mihaela Aionesei)
crește orgoliul cât casa
iese din mine străpunge nepăsarea
ca un armăsar ținut prea mult în lesă (Mihaela Aionesei)
*
te-am iubit aşa cum un zeţar îşi iubeşte literele
pe care le culege noapte de noapte
te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand
ca un măcelar în carmangerie
ca un vizionar în mijlocul deşertului (Sorin Lucaci)
pe care le culege noapte de noapte
te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand
ca un măcelar în carmangerie
ca un vizionar în mijlocul deşertului (Sorin Lucaci)
*
mi-au descoperit mâinile
neliniștite
au chemat pe rând doua ambulanțe și descarcerarea
să le scoată de la capătul frânghiei care atârna ca o eră
de sfârșitul camerei
au consemnat un somn de moarte din cauze de siestă
în procesul verbal cineva s-a rătăcit în pustietatea asfaltului
până la ultima moleculă de întuneric
dar astea sunt doar speculațiile locatarilor de pe casa scării
tu ai spus într-un interviu că eu nu am locuit niciodată
în mintea ta
iar camera este goală de ani de zile(Daniel Dǎian)
au chemat pe rând doua ambulanțe și descarcerarea
să le scoată de la capătul frânghiei care atârna ca o eră
de sfârșitul camerei
au consemnat un somn de moarte din cauze de siestă
în procesul verbal cineva s-a rătăcit în pustietatea asfaltului
până la ultima moleculă de întuneric
dar astea sunt doar speculațiile locatarilor de pe casa scării
tu ai spus într-un interviu că eu nu am locuit niciodată
în mintea ta
iar camera este goală de ani de zile(Daniel Dǎian)
*
îţi spuneam cîndva că trebuie
doar să ne iubim
ca să rămînem în viaţă. acum am murit şi zîmbetul tău peste rîu
lasă-l să fie amar ca o procesiune
de înmormîntare pe ape. să nu verşi lacrimi. lasă-le să-ţi umple sînii
pîntecul iar cînd vei naşte să pui numele meu
copilului şi să ştii că asta înseamnă cu adevărat viaţa.
ca să rămînem în viaţă. acum am murit şi zîmbetul tău peste rîu
lasă-l să fie amar ca o procesiune
de înmormîntare pe ape. să nu verşi lacrimi. lasă-le să-ţi umple sînii
pîntecul iar cînd vei naşte să pui numele meu
copilului şi să ştii că asta înseamnă cu adevărat viaţa.
adio ulma. în casa ta mică să
aprinzi o lumînare
apoi să sufli în ea împreună cu bărbatul tău. aşa mă voi risipi
prin porii zidurilor ca dintr-un uter ce naşte morţi livizi
cu ochi de durere. să faci dragoste în patul nostru
ca şi cum ai uita că ai mai făcut asta înainte să muşti
pe înfundate perna fără să-mi mai simţi gustul.
adio dragostea mea. (Leonard Ancuţa)
apoi să sufli în ea împreună cu bărbatul tău. aşa mă voi risipi
prin porii zidurilor ca dintr-un uter ce naşte morţi livizi
cu ochi de durere. să faci dragoste în patul nostru
ca şi cum ai uita că ai mai făcut asta înainte să muşti
pe înfundate perna fără să-mi mai simţi gustul.
adio dragostea mea. (Leonard Ancuţa)
*
iată,
sunt o femeie în care cuvântul e o apă în vreme de secetă
sunt o mână îmblânzită de Dumnezeu
vreau să te ating în dimineața aceasta
când copacii devin tremurători în muguri
ca proaspăt ieșiți din cristelniță
vreau să mă porți ca pe un steag deasupra mărilor,
deasupra umbrelor, deasupra oglinzilor
să mă faci una cu tine (Romita Mǎlina Constantin)
sunt o femeie în care cuvântul e o apă în vreme de secetă
sunt o mână îmblânzită de Dumnezeu
vreau să te ating în dimineața aceasta
când copacii devin tremurători în muguri
ca proaspăt ieșiți din cristelniță
vreau să mă porți ca pe un steag deasupra mărilor,
deasupra umbrelor, deasupra oglinzilor
să mă faci una cu tine (Romita Mǎlina Constantin)
*
acolo
unde ferestrele şi uşile caselor erau puse. numai în casele de roşu nimeni era
poftit în casele de roşu. l-au pus pe masă şi l-au deschis. să scoată toate
lucrurile. toate lucrurile nefolositoare. au început de la inimă că toate au un
început de la inimă. inima nu voia să se lase scoasă din piept. au pus securea
pe inimă
şi securea s-a îmblânzit. au folosit laserul că e la modă. de punctul acela luminos nu s-au putut folosi de punctul acela luminos. zic omul acesta nu vrea să-şi lase inima în afara lui. să se ducă pe inima lui vrea. au chemat îmblânzitoarea de iepuri. să-i ofere inima lui îmblânzitoarei de iepuri. şi s-a trezit paznicul de noapte .
şi securea s-a îmblânzit. au folosit laserul că e la modă. de punctul acela luminos nu s-au putut folosi de punctul acela luminos. zic omul acesta nu vrea să-şi lase inima în afara lui. să se ducă pe inima lui vrea. au chemat îmblânzitoarea de iepuri. să-i ofere inima lui îmblânzitoarei de iepuri. şi s-a trezit paznicul de noapte .
şi îi era frică. (Emil Iulian Sude)
Nu știu
dacǎ vreunul dintre cei citaţi de mine va accede la premii, chiar nu știu! Ce
știu însǎ sigur e cǎ dacǎ Daniela Toma – sufletul
Cenaclului de urgenţǎ și mintea limpede a noii edituri ART Creativ(ce s-ar face
mintea fǎrǎ braţul înarmat cu chitarǎ al lui
Ion Calotǎ?) – va avea inspiraţia
sǎ scoatǎ o carte, selectând din multiplele materiale primite în concurs. Ar fi
o panoramare valoroasǎ a momentului 2015 în poezia de dragoste.
Sper sǎ ni
se facǎ onoarea și nouǎ, celor din juriu, sǎ ne putem lipi cu câte o poezie. Sǎ
nu ne simţim excluși de comunitatea concurenţilor, din prea multǎ dragoste…
miercuri, 25 martie 2015
UnEscupres.ro Buna Vestire a ciripitorilor
Floricǎ și Stelu și Pescariu sunt liberi...
Lumea noastrǎ scriitoriceascǎ este profund marcatǎ de la o vreme de neputinţa de a accede la premiile Nobel. De fapt sunt mai multe neputinţe, nu le detaliem aici. Unii spun cǎ e o greșealǎ de selecţie a reprezentativitǎţii celor care anual sunt trimiși în prestigioasa competiţie. Alţii susţin cǎ segmentul socio-uman ce se aliniazǎ în spatele acestei profesiuni, membri sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor, n-a știut sǎ se extragǎ din deșertul roșu al realismului socialist și s-a trezit plasat într-un con de umbrǎ, poate cel mai trist al societatǎţii de consum.
Lumea noastrǎ scriitoriceascǎ este profund marcatǎ de la o vreme de neputinţa de a accede la premiile Nobel. De fapt sunt mai multe neputinţe, nu le detaliem aici. Unii spun cǎ e o greșealǎ de selecţie a reprezentativitǎţii celor care anual sunt trimiși în prestigioasa competiţie. Alţii susţin cǎ segmentul socio-uman ce se aliniazǎ în spatele acestei profesiuni, membri sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor, n-a știut sǎ se extragǎ din deșertul roșu al realismului socialist și s-a trezit plasat într-un con de umbrǎ, poate cel mai trist al societatǎţii de consum.
Farǎ fonduri, fǎrǎ edituri de stat, încǎieraţi pe o
ierarhie a orgoliilor și pe un amǎrât de timbru literar, în timp ce alte
segmente se strǎduiau sǎ-și înghesuie în buzunar scheleţii de fiare vechi ai mamuţilor
industriali, subsolul, terenurile intravilane, pǎdurile patriei și locurile în
parlament.
Umbra și umezeala pe fondul de crizǎ moralǎ a umplut câmpul
cu bǎlǎrii, s-au încurcat valorile și încet-încet le-au luat faţa scriitorilor importanţi,
scriitorii din pușcǎrii. Arta delaţiunii antrenatǎ de pe vremea cealaltǎ în
binomul securiști-informatori, a scos la ivealǎ o nouǎ pleiadǎ de "artiști
scriitori".
Și în timp ce scriitorii și criticii adevǎraţi pǎrǎsiserǎ
arena, fǎcându-se unii ambasadori, alţii traficanţi de fluturi și flori, micii
procurori au descoperit cǎ ar fi momentul sǎ cultive talentul scriitoricesc al
românului, pe tǎrâmul inspirat al delaţiunii, într-o nouǎ renaștere a naţiunii,
punând sluga în locul stǎpânului.
Nu vreau sǎ devin analist politic sau sǎ fac pe înţeleptul și
sǎ adopt de jure critica raţiunii pure. Dar am dreptul ca cetǎţean copt la
minte sǎ susţin o propunere în trei cuvinte, printr-o scrisoricǎ la președinte.
Ce-ar fi la anul sǎ-i nominalizǎm sǎ candideze Nobelu pe
Floricǎ și pe Stelu și pe mǎrunţelul ǎla de Federelu care pescuiște perle
pentru mierle în baza Cutezǎtorii. Trei Nobel-ei dintr-o datǎ într-o Romaine curatǎ,
talentatǎ și plinǎ de glorii.
Nu-i așa cǎ e o bunǎ vestire?
Mǎi oameeni buni, vǎ întreb știţi cumva cine vrea sǎ
decredibilizeze DNA -ul?
luni, 23 martie 2015
UnEscupres.ro Trofeul destinului
“Bǎi, dar greu e trofeul ǎsta!” Și la propriu și la figurat, e un trofeu pentru care aducerea lui în
Așa se gestioneazǎ lucrurile la nivel înalt.
Partida în sine a curs ca și cum râul Jelena , dupǎ ce în drumul sǎu și-a adunat afluienţii împlinindu-se fluviu, s-a rǎtutit simţind cǎ sunt aproape dunele de nisip. A crezut cǎ deja a ajuns pe ţǎrmul Pacificului, dar în spatele unei stâncii Halep, nu era decât marele deșert însetat al Californiei care i-a înghiţit ca pe nimic apele. Douǎ mingii i-au lipsit Jelenei ca sǎ rǎstoarne destinul. Norocul a fost cǎ zeii terminaserǎ vinul și au privit în jos spre Indian Wells.
Strǎnsǎ lupta și sǎ recunoaștem de uzurǎ. Spunea înainte de meci CTP-ul cǎ Simona nu ar trebui sǎ intre în stilul de joc al adversarei și sǎ joace mingiile în raliuri lungi de pe fundul terenului, dar românca încǎpǎţânatǎ, a dorit cu tot dinadinsul s-o batǎ cu armele ei. La finala de anul trecut de la Roland Garos jucase cu Maria Sharapova spectaculos și a pierdut. Sǎ mergem pe mâna ei. E aproape aprilie și anul ǎsta a înclinat tricolorul într-un singur meci.
Felicitǎri Simona! Ca o învǎţǎtoare a destinului ne aduci aminte cǎ sentimentul mândriei poate fi românesc.
sâmbătă, 21 martie 2015
UnEscupres.ro De Ziua Mondiala a Poeziei
Desen: Claudia Duminica
Poeţii, au
picioarele în catalige
Poeţii, au picioarele în catalige
ca să spargă cu fruntea norii.
Înaintea lor, îngerii pe schiuri
le deschid drumul
precum salvatorii.
„Ce e cu picioroangele
alea cu crăcană?”
se mirară îngerii;
„Nici nu au aripi pe spate
Sunt ciudaţi (poeţii)
şi cangele
ce le ţin picioarele legate,
le-au făcut rană!”
Poeţii continuă
să înainteze,în echilibru,
în Marea Nordului
pe stăvilarul de la Afsuitdijk,
măsurând iambii, sau
numărând oile
pe partea de dig
dinspre Den Oever
şi spărgând cu fruntea
piatra norilor.
Piatrǎ sfǎrâmatǎ,
frǎmântatǎ
și împletitǎ
cu nuiele de răchită,
şi călcată
în picioroange,
(nopţi şi zile,)
peste inimi
şi peste Gange,
în burta monstrului.
Cândva un extraplanetar,
desigur boem,
va călca nesigur peste stăvilar
minunându-se de poem
Din volumul Norduri
UnEscupres.ro Fricǎ la bostǎnǎrie
Povestea cu droașca plinǎ cu
pepeni care s-a oprit pe marginea drumului și muiat de suliţele fierbinţi ale
soarelui omul care trǎsese din greu la ea, se urcǎ sǎ punǎ capul sǎ se
odihneascǎ deasupra pepenilor, ce pǎstraserǎ oleacǎ de rǎcoare, nu se potrivește
întrutotul întâmplǎrii Simonei Halep!
În primul rând cetitorule, sǎ-ţi
dau vestea rea cǎ omul se odihnea pe șosea la rǎcoare într-o limuzinǎ, nu era o droșca
ci o bijuterie pe motorinǎ. Iar pepenii nu erau nici pepeni, dar nici ouǎ de la
vreo cloșcǎ, ci mingii de tenis galben-portocalii. Nici în vis biluţele ǎlea elastice
nu ţineau umbrǎ pe planetǎ, cǎ erau vii și fantastice când se izbeau de rachetǎ.
Extrapolând, am putea sǎ-i dǎm
Simonei rolul îngerului, iar Serena poate fi, fǎrǎ îndoialǎ, un drǎcușor mai mare.
Ele douǎ au tras fiecare pe partea ei din greu ca sǎ ajungǎ în marea
confruntare. Pe cine sǎ aleagǎ Dumnezeu în finalǎ?
Când omul se trezi domn picat din lunǎ(sau din somn?) – era deja în tribunǎ. Ce sǎ mai
înţeleagǎ sǎracu? Și o datǎ s-a luminat ca dupǎ ploaie! La dracu, fie și-un lup
mâncat de oaie!
Așa scriam în 2015.
Anul ǎsta nu se-aratǎ nici a oaie nici a lup. Sǎ vedem ce va fi la Miami
Anul ǎsta nu se-aratǎ nici a oaie nici a lup. Sǎ vedem ce va fi la Miami
vineri, 20 martie 2015
Eclipsǎ de soare
Poţi atinge luna de cearǎ cu mâna,
pe vârfuri de brazi,
sau pe scarǎ de mǎtase,
urcând.
Nu-ţi privi jinduind stǎpâna,
cu viforniţa-n oase!
Când taci,
rǎmâi flǎmând!…
Slǎbit de putere, soarele
cǎpǎcit ca un fagure
cu miere,
atârnat pe grindǎ
de coperișul de fum al cerului,
s-a lǎsat sfârtecat precum
cǎprioarele,
de vârcolaci.
Ziua și noaptea
se privesc în oglindǎ,
într-un echilibru stângaci
al efemerului instabil.
Prea multe azi!
Constat subtil:
și solstiţiu de primǎvarǎ,
și eclipsǎ, și superlunǎ
și ziua fericirii,
toate împreunǎ.
Mai bine lipsǎ.
Noapte bunǎ!
Ascult plictisit ca un domn,
glasul Pǎsǎrii ceţii în somn,
copleșit de fenomene astrale.
E team building la DNA .
La Beciul Domnesc
s-a pus sigiliu.
În Consiliul PSD
Rovana Plumb întinde
antiridul corupţiei,
rebrenduind partidul,
în întâlniri pastorale,
firești.
Doar o singurǎ veste tristǎ
de ziua fericirii.
Barza de la Schitu Golești
Nu e traseistǎ
joi, 19 martie 2015
UnEscu pres.ro: Procurorul Simona
wtatennis.com
Nu știu câte procese a pierdut DNA-ul în instanţǎ anul ǎsta la Înalta Curte, dar în ceeace o privește pe procuroarea Simona Halep, e greu sǎ-mi amintesc vre-un alt proces pierdut în afara celui de la Melbourne în faţa Makarovei. (De ce abordez astfel subiectul? Ieri searǎ la ceainǎrie Mon Cher am avut ocazia sǎ stau la masǎ cu partea frumoasǎ a justiţiei și sǎ dau share. Pare cǎ am rǎmas blocat...)
Dezinvoltǎ ca în curtea școlii Simona pune pe bune în faţa judecǎtorilor dosare bine argumentate cu înregistrǎri ambientale și probe video profesionist filmate din toate unghiurile. Aproape cǎ nici nu mai e nevoie de depoziţiile martorilor, suspectul însuși fiind obligat sǎ recunoascǎ elocinţa profesionista a procurorului și cerând clemenţǎ pentru o condamnare mai ușoarǎ, daca se poate cu suspendare.
Cu o viziune personalǎ deschisǎ, Simona a optat în ultima vreme sǎ punǎ în valoare potenţialul maxim al adversarelor, oferindu-le pe parcurs un set în meci. De obicei la prima înfaţișare!... Numai cǎ la recurs, vine irezistibil din urmǎ ca o amazoana calare pe cal. Marinimoasǎ în pledoaria de final cere completului de judecatǎ clemenţǎ pentru inculpat și o pedeapsǎ cu suspendare. Asa au stat lucrurile și asearǎ cu Navarova (N-a fost de loc ușor!). Dupa un inceput dificil 5-7, a cravașat subtil în noapte, 6-1, 6-1 și s-a închinat la zei cu chipul ei luminos
În tribunǎ Bǎrânul lup de mare Ţiriac amușina sub pǎlǎria de soare. Simţise el ceva! Mǎ ispitește și pe mine un drac de gând, dar nu vreau sǎ cad în ispitǎ.
La Indian Wels Serena Williams nu e prea iubitǎ.
Nu știu câte procese a pierdut DNA-ul în instanţǎ anul ǎsta la Înalta Curte, dar în ceeace o privește pe procuroarea Simona Halep, e greu sǎ-mi amintesc vre-un alt proces pierdut în afara celui de la Melbourne în faţa Makarovei. (De ce abordez astfel subiectul? Ieri searǎ la ceainǎrie Mon Cher am avut ocazia sǎ stau la masǎ cu partea frumoasǎ a justiţiei și sǎ dau share. Pare cǎ am rǎmas blocat...)
Dezinvoltǎ ca în curtea școlii Simona pune pe bune în faţa judecǎtorilor dosare bine argumentate cu înregistrǎri ambientale și probe video profesionist filmate din toate unghiurile. Aproape cǎ nici nu mai e nevoie de depoziţiile martorilor, suspectul însuși fiind obligat sǎ recunoascǎ elocinţa profesionista a procurorului și cerând clemenţǎ pentru o condamnare mai ușoarǎ, daca se poate cu suspendare.
Cu o viziune personalǎ deschisǎ, Simona a optat în ultima vreme sǎ punǎ în valoare potenţialul maxim al adversarelor, oferindu-le pe parcurs un set în meci. De obicei la prima înfaţișare!... Numai cǎ la recurs, vine irezistibil din urmǎ ca o amazoana calare pe cal. Marinimoasǎ în pledoaria de final cere completului de judecatǎ clemenţǎ pentru inculpat și o pedeapsǎ cu suspendare. Asa au stat lucrurile și asearǎ cu Navarova (N-a fost de loc ușor!). Dupa un inceput dificil 5-7, a cravașat subtil în noapte, 6-1, 6-1 și s-a închinat la zei cu chipul ei luminos
În tribunǎ Bǎrânul lup de mare Ţiriac amușina sub pǎlǎria de soare. Simţise el ceva! Mǎ ispitește și pe mine un drac de gând, dar nu vreau sǎ cad în ispitǎ.
La Indian Wels Serena Williams nu e prea iubitǎ.
miercuri, 18 martie 2015
Gala poeziei de dragoste
Mulțimi de concepte, cu asupra de măsură sau nu, au definit în timp poezia. (de dragoste)
Poezia e ca o femeie frumoasă purtându-și despicătura rochiei elegante, de mătase ușoară, adânc între sâni și curajos, de jos până sus către curmătura coapselor, într-un mers elastic, fulgerând aerul şi încărcând cu electricitate scânteia din ochiul vânătorului.
În punctul maxim de sarcină, în timp ce inima îți înflorește, mâna ţi se crispează, îți stăpânești cu greu mângâierea gândului și împietrite pe buze nu se mai rostesc cuvintele(...) aici vine poetul, se agață de crengi și culege poemele ca pe niște cireșe de mai. Cireșele coapte rămân pe vârfuri. Pe acelea le culeg doar poeții înalți, cât un secol de lungi.(Jurnal din anul Apocalipsei)
Poezia e ca o femeie frumoasă purtându-și despicătura rochiei elegante, de mătase ușoară, adânc între sâni și curajos, de jos până sus către curmătura coapselor, într-un mers elastic, fulgerând aerul şi încărcând cu electricitate scânteia din ochiul vânătorului.
În punctul maxim de sarcină, în timp ce inima îți înflorește, mâna ţi se crispează, îți stăpânești cu greu mângâierea gândului și împietrite pe buze nu se mai rostesc cuvintele(...) aici vine poetul, se agață de crengi și culege poemele ca pe niște cireșe de mai. Cireșele coapte rămân pe vârfuri. Pe acelea le culeg doar poeții înalți, cât un secol de lungi.(Jurnal din anul Apocalipsei)
luni, 16 martie 2015
duminică, 15 martie 2015
UnEscu pres.ro / Stirile pe scurt
De câteva zile m-am gândit, optimist
de servici, cǎ at fi de bonton sǎ scot pe piǎţǎ un hebdomadar cu verdeaţǎ de
sezon și sǎ mǎ fac știrist
Protestul librarilor
În orasul de azbest s-au
colorat panseluţele albǎstrii și lalelele bat recordurile. Ies librarii în
stradǎ la protest, cu fricile lui Pamuk(un turc nobelizat). Dacǎ Nordurile(carte
de poezie a lui Ion Toma Ionescu) intrǎ în librǎrii, aduc intemperii cu zǎpadǎ și
ger, și pier urzicile…
Mai bine NU!
UnEscu incoruptibil
Un grup de critici m-au
atacat asearǎ în tramvaiul 26 și mi-au jefuit geanta în care mai erau 4 bucǎţi
de Guștere, 13 Norduri și un Jurnal de mǎtase din anul Apocalipsei. Procedând
la negocieri discrepante și-au mainifestat intenţia vǎditǎ de a-mi oferii mitǎ,
cronici la fiecare carte în parte, la reviste importante. Ar fi de-ajuns sǎ
renunţ la denunţ.
Anunţ pe aceastǎ cale DNA -ul, cǎ nu le-am dat nici
un rǎspuns…
Aferim Petruţa Kovessi
Regizorul filmului Aferim
m-a sunat azi-noapte sǎ-mi propunǎ ecranizarea Dosarului Albaștrii, dar când sǎ
batem palma a intrat pe fir Generalul Coldea cu informaţia bombǎ pe surse cǎ
s-a interesat de dosar însǎși Petruţa Kovessi, ea dispunând de mai multe
resurse de scriitori, ar vrea personal sǎ rescrie scenariul ca sa elimine în
instanţǎ suspiciunile judecatorilor vis-à-vis de greșelile de ortografie…
Burse la Un Escu Press
Din fondurile UnEscu Nicolae
Manolescu mi-a oferit pe toatǎ durata vieţii o bursǎ pentru stagiu dinainte de
intrarea în Uniunea Inspirescu.
Comitetul de sprijin al timbrului
literar
Deputatul Dobriţoiu a depus ieri
în parlament un amendament la Legea Timbrului Literar. În spiritul egalitatǎţii
de șanse propune cǎrţilor cu tirajul sumar, susţinute de autori, sa li se
lipeascǎ timbrul literar pe fiecare paginǎ.
sâmbătă, 14 martie 2015
Serena Williams vs Monica Niculescu Highlights HD Indian Wells 2015
Un tenis de inalta clasa a reusit Monica Nicolescu in noaptea trecuta. Felicitari Monica! Merita sa vedeti cele 10 minute. Chiar daca Williams a castigat, cea care a ingenunchiat-o la propriu a fost Monica.
Un singur pas a rǎmas
Mi s-a vâlcov
de prea mult mov…
Și gându-i merge mai departe.
I-am spus sǎ sape-n altǎ parte,
sǎ nu trǎdeze violetul,
dar mierea dedulci bugetul
și mierea-i miere se lipește
de dește
și vrei-nu vrei,
degeaba bei
aghiasmǎ în alcov
Dar nu cedǎm,
atât ne-a mai rǎmas.
Sperǎm, luptǎm,
prin foc și fum,
prin zid de cașcaval
avem în plan
ACUM,
obiectivul cel mai mare,
în vremi de insecuritate,
sǎ ducem pas cu pas
codul fiscal în libertate,
pentru pǎstrare
la varan
Pǎcat de cod!
Rǎmase
fǎrǎ oase,
în marele exod!...
Plai balai - pamflete politice
de prea mult mov…
Și gându-i merge mai departe.
I-am spus sǎ sape-n altǎ parte,
sǎ nu trǎdeze violetul,
dar mierea dedulci bugetul
și mierea-i miere se lipește
de dește
și vrei-nu vrei,
degeaba bei
aghiasmǎ în alcov
Dar nu cedǎm,
atât ne-a mai rǎmas.
Sperǎm, luptǎm,
prin foc și fum,
prin zid de cașcaval
avem în plan
ACUM,
obiectivul cel mai mare,
în vremi de insecuritate,
sǎ ducem pas cu pas
codul fiscal în libertate,
pentru pǎstrare
la varan
Pǎcat de cod!
Rǎmase
fǎrǎ oase,
în marele exod!...
Plai balai - pamflete politice
vineri, 13 martie 2015
Surasul Tanagrei (tana-grei)
Realitatea TV era gata-gata ieri
sǎ-și opreascǎ transmisia de la Casa Poporului. « Insolvenţii ǎștia ai lui
Gușǎ care nu-și plǎtesc taxele n-ar trebui sǎ fie lǎsaţi înǎuntru în parlament.
Sǎ-și facǎ emisiunile de la ușǎ! » Gândea președintele senatului în
beneficiu naţiunii, servindu-și cafeaua în cuibușorul pǎcatului, stând într-un
picior ca sǎ-și stabilizeze echilibru și uitându-se la televizor ca un tigru.
Dracu i-a pus sǎ caute picior
de parlamentar joia la serviciu? Alerga Marilena Mititelu cu microfonul în incursiune
pe holurile parlamentului, doar-doar va prinde un bǎrzǎune rǎtǎcit pe care sǎ-l
aducǎ în sfârșit în direct la emisiune. Numai cǎ biata Marilena a descoperit
toate ușile închise la comisii și în ditamai clǎdirea, pustiu. Cui sǎ ia un amǎrât
de interviu? A scos-o din încurcǎturǎ Eli Roman din studio, cu un breaking News
pǎstrat de umpluturǎ.
*
Români din sectorul cinci,
pregǎtiţi-vǎ batistele! E percheziţie cu ghinion la E-Vanghelion acasǎ! Se recitǎ
Tristele. DNA -ul a pus coliva pe bomboanǎ și
mandatul pe masǎ. Ce sǎ caute așa de cu zori?... Omul n-a ieșit din izmanǎ !
Se zice cǎ pesediștii ǎia mascaţi
cautǎ listele lui Geoanǎ cu surori și fraţi…
*
În curtea cu miracole la DNA a ajuns și Oana Mizil ca
o Casandrǎ cu profeţii. « Victore, Victore, mic copil, nici nu
știi !... »
Ce înţeles nepǎtruns poate fi!?...
Sǎ ne pregǎtim de un bestselǎr
major.
Anul viitor, Opera Omnia e deja antamat. Și vǎ asigur cǎ nu va fi contestat.
Anul viitor, Opera Omnia e deja antamat. Și vǎ asigur cǎ nu va fi contestat.
*
Mǎ opresc acum. Încǎ o
supernova piere într-o gaurǎ neagrǎ. DNA -ul cere arestarea lui
Dan Sova…
A mai cǎzut o tanagrǎ. La PSD iese fum.
Plai balai - pamflete politice
Plai balai - pamflete politice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)