Gala poeziei de dragoste

          Mulțimi de concepte, cu asupra de măsură sau nu, au definit în timp poezia. (de dragoste)
Poezia e ca o femeie frumoasă purtându-și despicătura rochiei elegante, de mătase ușoară, adânc între sâni și curajos, de jos până sus către curmătura coapselor, într-un mers elastic, fulgerând aerul şi încărcând cu electricitate scânteia din ochiul vânătorului.
          În punctul maxim de sarcină, în timp ce inima îți înflorește, mâna ţi se crispează, îți stăpânești cu greu mângâierea gândului și împietrite pe buze nu se mai rostesc cuvintele(...) aici vine poetul, se agață de crengi și culege poemele ca pe niște cireșe de mai. Cireșele coapte rămân pe vârfuri. Pe acelea le culeg doar poeții înalți, cât un secol de lungi.(Jurnal din anul Apocalipsei)